Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

L-a întrebat odată un tânăr pe Aristotel: „Sper că nu v-am plictisit cu vorbăria mea?” „Nu tinere. Deloc. Pentru că nu te-am ascultat”, i-a răspuns filosoful.

Am ajuns să cred că oamenii ce lasă după ei urme în viaţă sunt niţel surzi. De fapt, o boală controlată. Suntem înconjuraţi de zgomote ce vor să ne fure timpul şi posibilitatea introspecţiei. Nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi dacă nu te auzi prima dată. Frica de autocunoaştere face ca mulţi oameni să asculte toată ziua muzică sau să se odihnească cu televizorul pornit.

Larma din jurul nostru ascunde laşitatea de-a nu rămâne singur tu cu tine însuţi. Singur, în linişte îţi auzi gândurile ca şi pe clopotele de la Putna. [Citiți mai departe]

A exista înseamnă a suferi, zicea Eminescu. Dar în școala asta noi nu prea vrem să fim elevi. Chiar dacă lacătele din noi nu se deschid decât cu lacrimi, vorba lui Paler.

Zilele acestea am o mulțime de prieteni în suferință. Nu le pot spune ca Herman Hess: “celor ce plâng îngerii le sunt mai aproape”. Și nici ca Shakespeare că “sunt slabi cei cruțați de suferință”. Ei au întrebări. Suferința are milioane de întrebări. Și tristețe. Chiar dacă Homer zicea ca omul simte bucurie și în durere! [Citiți mai departe]

Când ai de gând să te oprești din fugă?
Să cauți pași ce duc spre veșnicie.
Prea ocupat cu-a lumii bătălie,
Când ai de gând să stai cu Domnu-n rugă? [Citiți mai departe]

Cu toții trecem prin momente de fericire sau disperare. Când e pace și bucurie e ușor să cânți și să-L lauzi pe Domnul. Când ești disperat ajungi și te întrebi unde este Dumnezeu.

Ei bine, în asemenea situații trebuie să îndrăznești să crezi. În ciuda circumstanțelor din viață tu ai un destin special.

Pe David, Dumnezeu l-a ales ca rege și totuși viața lui David și-a urmat cursul obișnuit, acesta având grijă de turma de oi. Mai târziu l-a ucis pe Goliat, regele l-a luat pe lângă el, el a dobândit popularitate, regele a început să fie gelos iar David a fugit în singurătate. [Citiți mai departe]

Unii oameni trec pe lângă noi atât de repede şi nu mai apucăm să-i cunoaştem. Alţii rămân mai mult dar tot ne lasă cu ochii în soarele mirării. Putem fi dezamăgiţi de  lucrurile pe care le cumpărăm, de vremurile pe care le trăim, de salariile pe care le avem. Nu e soluţia perfectă să nu ai aşteptări de nici un fel pentru a nu fi dezamăgiţi niciodată.

Cea mai grea dezamăgire o trăim atunci când e vorba de oamenii cu care ne intersectăm pe şoseaua numită viaţă, iar cu cât umblăm cu ei mai mult la braţ, suferim mai mult când plimbarea se reduce doar la scoaterea câinelui la aer. [Citiți mai departe]

Dacă am întreba pe Knot Much ar spune că nu știe. (Antropologul a scris o carte de buzunar “Ce știu bărbații despre femei”, de 165 de pagini. Dar foile-i sunt… goale!). Dacă am întreba poeții ne-ar răspunde că e fericită. Teologii ar zice că e mântuită. Dacă l-am întreba pe Charles Baudelaire, ne-ar zice pentru că iubește. (Iubirea, zice franțuzul, este fardul femeii. Și femeile îndrăgostite ar fi totdeauna frumoase…) Eu cred însă un zvon care zice că Gioconda surâde tăcut (de orideunde ai privi-o!), pentru că în burtă are un prunc! Frumusețea oricărei femei crește când ea naște. Apoi, fiecare mămică devine o ghirlandă de zâmbet.  [Citiți mai departe]