Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Creștinii trebuie să știe puțină carte, cât să poată citi Sfânta Scriptură, zicea Tertulian. El nu prevedea faptul că va veni o zi, când toată lumea va ști carte, dar puțini vor mai citi în general, și Scriptura în special.

Comunicăm cu emoticoane, dacă mai comunicăm. E mai ușor să pui o fotografie pe Facebook decât să scrii două rânduri.

Citiți ca să știți. Cine știe multe are multe dureri. E bine să vă doară. Dacă nu mă credeți, întrebați leproșii. Ei nu simt nicio durere și nici nu-și dau seama când le mai cade câte un deget. [Citiți mai departe]

Zilele trecute, în centrul Braşovului, un bucureştean cu gipan argintiu, a deschis portiera şoferului şi m-a înjurat. (I s-a părut o ofensă că pot să demarez mai repede ca el la semafor). Sportul acesta se practică zilnic pe şosele. Dar şi în şcoli, în pieţe, în autobuz, la casele de marcat sau la chioşcul de ridicat salarii. Ba şi-n familii…

Ofensa injuriilor fără motive la români (dar şi cu motiv tot o tâmpenie ar fi), este „neostoita înclinaţie a noastră spre un limbaj buruienos”, ca să-l citez pe Radu Paraschivescu. La noi dacă nu înjuri, dacă nu îi zici vreo două, dacă nu scoţi pe gâtlej urzici gramaticale, dacă nu eşti șmirgel ce iei pilelea celor din preajmă, parcă nu respiri. Nu dai (un)like-uri… Nu trăieşti… Insulţi, deci exişti! [Citiți mai departe]

Jaques Deval spunea că facem totul pentru a câștiga o inimă și prea puțin pentru a o păstra. Din păcate, un mare adevăr. Prea multă poezie și prea puțină proză.

Povestea poate începe cu un zâmbet, apoi un trandafir, flori, întâlniri, bucurii, străduințe, eșecuri, împăcări, un inel de logodnă, căsătorie și după câțiva ani, un punct la toată proza. Nu mai ești entuziast, ci obișnuit cu tot ce se întâmplă. Parcă ți se cuvine. [Citiți mai departe]

Pentru că înțelegem evanghelizarea ca fiind o activitate de iarnă a bisericii, înainte de darea de seamă, când adunăm oameni de la bisericile celelalte, plătindu-I noi pe cântăreții celebri. Și ca să nu ieșim în pierdere mare, facem colectă…

 Pentru că în subconștient suntem calviniști fără limite. Cine e pentru mântuire se va mântui, fie că vorbesc eu, fie că tac. Și mai bine tac… [Citiți mai departe]

“La cât sunteți dumneavoastră de adaptabil, nu aveți cum să nu vă descurcați”, mi-a spus un lider ce dorea neapărat să îi vizitez biserica peste câteva ore și să le și predic la conferința de tineret. Voi fi eu adaptabil, dar am nevoie de exersare. De pregătire. Cine nu exersează nu doar stagnează, ci coboară! Viața e ca banda de metrou: deși stai pe ea, cobori!

“Cântă-i fratelui Nicu o partitură de Mozart”, a spus mămica unei mici pianiste în timp ce îi vizitam la Jucu. Și fetița a început. Dar numai a partitură nu suna! “Începe odată să cânți”, i-a poruncit femeia nemulțumită de copilă. “Mami, a zis doamna profesoară să nu începem niciodată până nu ne încălzim 25 de minute degetele!” Exersarea. Mama performanței… [Citiți mai departe]

La 3 aprilie 1968, Martin Luther a petrecut câteva ore într-un avion așteptând pe pista de decolare, din cauza unei amenințări cu bombă.

Când a ajuns mai târziu la destinație, obosit dar neînspăimântat s-a adersat mulțimii spunând așa: „Ne așteaptă zile grele. Dar nu aceasta mă interesează pe mine acum. Pentru că eu am fost pe vârful muntelui. Și nu mă mai interesează altceva. [Citiți mai departe]