Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Are peste doi metri. Și numai 16 ani. E rugbyst în pregătire pentru nationala de juniori. De fapt toți colegii săi sunt așișderea. El e șeful lor. La liceu unii sunt neatenți. Iar el mereu le reproșează. Strigând. Dar lor nu le pasă. “De ce sunt ăștia surzi când țip, domn’ profesor?” Exact, de ce unii nu aud țipetele de la doi metri de ei?

Le-am spus rugbyștilor din liceul meu că Munch, un nordic de prin Oslo, e un pictor bacovian. În tabloul “Țipătul” o femeie stă pe-un pod și urlă ca din dinte de șarpe. Are gura lărgită cât Etna și țignal ca sirenele din port. [Citiți mai departe]

Trăim… Dar asta cred că o realizează și curcanii din crescătorii, iar ei măcar au o motivație. Aceea de a sta crăcănați pe mesele noastre îndopați cu caise și prăjiți bine de Ziua Recunoștinței care la români pică de Revelion.

Trăim… Și cel mai bine o știu cei ce vând alimente modificate genetic și cei ce vând tablete și telefoane.

Trăim… O dată pe an facem chef și ne mai numărăm anii sub beteala roșie și sub rânjetul larg al clovnului Ronald de la Mc Donald’s. [Citiți mai departe]

Ziua de azi e un dar. Mulți nu-l folosim sau uităm. Există oameni pentru care o zi frumoasă depinde de vremea de afară. Dar vremea e dată de Dumnezeu. Cu Isus în inimă totul se poate transforma.

În jur oamenii sunt preocupați de cine a luat campionatul de fotbal și de cine a virusat România. Toți depun efort intens ca să convingă pe alții că ei dețin adevărul. Însă țara mea e virusată de păcat și aproape nimănui nu-i pasă. Singurul antivirus util în lupta cu înșelăciunea, murdăria, lipsa de caracter și alte reprobabilități, este Dumnezeu. [Citiți mai departe]

Ei stăteau cu privirea pironită… Dar de fapt priveau în gol iar îngerii din cer le-au spus să se concentreze pe spiritual, nu pe politic. Ei aşteptau o împărăţie foarte lumească în care fiecare să fie un ministru. Hristos însă n-avea fotolii, ci cruci…

Le-au spus îngerii să se concentreze pe alţii, nu pe ei înşişi. Voiau să vadă coborându-se Împărăţia lui Israel, iar restul lumii să se prăbuşească în anonimat. Cu ochii închişi visau cum toţi oamenii din lume vor veni să se închine la Ierusalim. Dar încă nu sosise vremea… [Citiți mai departe]

Excelența Sa nu are cont în bancă. Nici afaceri prospere. Nici lanțuri de magazine. Nu are vilă cu piscină. Nici samovar. Dar are suflet cât Calea Lactee. Și fața brăzdată de riduri născute prematur. Și fire albe de păr, multe, prea multe, deși buletinul său vorbește o altă limbă. Semne de la generațiile ce au fost, de la cele care sunt. Poverile și mărturisirile semenilor i-au umplut cu vârf desaga ce-o trage anevoios după el înspre Cruce. N-o ușurează, n-o abandonează, deși abia mai poate înainta. E responsabil. Pentru ce vorbește. Și mai ales pentru ce face.

Excelența Sa păstorul ”trudeşte viaţa-ntreagă la secera ascuţită a lunii, semănând apoi pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească”, ar spune R. Kipling. Nopțile și le petrece meditând, diminețile stă de mână cu Dumnezeu la un ceai, iar sâmbetele seara se face Robinson Crusoe. Nu are lacrimi câte cereri de mijlocire a primit. Nici batiste suficiente pentru cei ce vor să fie atinși. [Citiți mai departe]