În 1900 erau 1600 de diviziuni și culte creștine. Acum suntem aproape 40.000. Sau mai clar, 37 milioane de biserici creștine de toate nuanțele, culorile, apucăturile.

Și numai una nu suntem… Singura rugăciune pe care Tatăl nu i-a ascultat-o Fiului.

Pe aceeași stradă, două biserici din același cult… În același imobil. Una la parter, cealaltă la etaj. [Citiți mai departe]

Ascultarea de Dumnezeu aduce întotdeauna binecuvântări deosebite asupra noastră. Ne face să experimentăm lucruri minunate în viața noastră. În Luca 5, Hristos îi învață pe ucenici să prindă pește cum n-au mai prins, metodă folosită mai târziu să evanghelizeze oamenii.

Ascultarea adevărată de Dumnezeu este progresivă. Le-a zis Isus să depărteze barca doar puțin, la început, după care încetul cu încetul mai mult până au ajuns la adânc. Nu-i poți obliga pe oameni să-L primească pe Hristos. Credința vine în urma ascultării, azi puțin, mâine mai mult.

În al doilea rând nu te poți prezenta la oamenii care aud prima dată de Dumnezeu cu lucruri profunde pe care abia le înțeleg cei care relaționează de ani cu Hristos. Credința are trepte de cunoaștere. Azi e prima treaptă, mâine ajungi la lucruri profunde. [Citiți mai departe]

Cât de bogat ești Tu, Părinte!
- noi cerem, iar Tu ne dai și dai,
și bunătatea-Ți nu sfârșește,
și margini îndurării n-ai,
și dragostea-Ți nu obosește,
și ori de câte ori venim,
aceiași nesfârșită milă
și-aceleași mângâieri găsim! [Citiți mai departe]

Iarna încă își rânjește colții ascuţiţi, undeva, ascunsă în spatele unui ghiocel. Aștept să plouă. Aștept să ningă. Primăvara n-o mai aștept. Vremea asta bună e doar fake. În fiecare an m-a păcălit, dar anul ăsta nu-i mai merge.

Parcă ceasul omenirii s-a oprit în loc (tare mă oftic fiindcă de data asta nu pot da vina pe bateriile chinezești). De la o vreme îmi pare că timpul trece din ce în ce mai greu.
Oare s-o fi întărit nisipul în clepsidra vieţii și nu mai vrea a curge către nemurire?
Cred că așteptarea îmi dă senzația asta ciudată.

M-am plictisit de natură amorţită și rece. Și de bisericile în care oamenii au aceeași stare sufletească ca şi copacii. [Citiți mai departe]

AW Tozer spunea că nimic nu e mai dureros decât un creștin pe jumătate. Nu se bucură nici de lume, nici de biserică! (Ce pedeapsă!) Eu cred că e cea mai mare ofensă adusă la adresa lui Dumnezeu!

Obadismul este starea în care spui că te închini lui Dumnezeu dar continui să slujești și lui Ahab. Un fel de “și cu Dumnezeu și cu Mamona”. Ca niște copii ai unei familii sărace care au răspuns când au fost întrebați ce vor să aleagă: “Tată, noi vrem și cu Isus, dar și cu televizorul!”.

Cu tămâia Sfântului în buzunar Obadia închidea ochii la idoli. Mânca la masa celui ce-i defăima Dumnezeul, dar și dăruia sfinților din pâinea sa, pe ascuns. (El fricos, ei fricoși). Totuși, pâinea sa, deși ținea de foame, era mai murdară decât a corbilor ce-o aduceau lui Ilie. Nu-l mustra pe Ahab pentru blasfemie, deși o detesta. Ar fi avut funcția în pericol. Pentru el scaunul e mai important ca amvonul. Era “mai mare” (imediat după Ahab), dar (atât de) mic în comparație cu Ilie! CH Spurgeon spunea că “sufletele mici, tot mici vor rămâne, chiar dacă ar ajunge epitropi de biserici”. [Citiți mai departe]

Singurătatea este una din bolile actuale ale societății contemporane dar a avut corespondent și în anii biblici. Din cauza singurătății, tinerii socializează mai mult pe rețele decât în viața de zi cu zi și trăiesc din like-urile celorlalți.

Oamenii care au ajuns la maturitate plimbă câini în fața blocurilor și le explică ce e bine și ce e rău ca și cum patrupedele ar fi tot oameni. Asta pentru că nepoți sau copii nu mai au. I-au trimis să-i educe alții și au rămas fără ei. [Citiți mai departe]

Important de ştiut!

Nu e vorba de o donaţie, e suma pe care o datoraţi oricum statului, dar pe care aveţi dreptul să o direcţionaţi. Aceşti 2% din impozitul dumneavoastră pe venit pot ajunge la Fundaţia Cireşarii, dacă:
1. descărcaţi formularul (click pentru descarcare)
2. îl completaţi
- datele de identificare ale Fundaţiei Cireşarii sunt scrise deja, dumneavoastră completaţi doar rubrica I.Date de identificare ale contribuabilului
- semnătură contribuabil.
- în partea dreaptă a semnăturii trebuie trecută data la care s-a completat formularul
- la rubrica sumă nu trebuie completat, o vor calcula cei de la Direcţia Financiară
3. îl trimiteţi Direcţiei Financiare din oraşul dumneavoastră [Citiți mai departe]