Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Să crezi că poți trăi o viață de credință fără puterea Duhului Sfânt în tine, e totuna cum ai încerca să respiri fără plămâni, să auzi fără urechi, să mergi fără picioare.

Biserica e bine că e organizată, dar ce folos e să ai televizor, computer și frigider, aragaz și aer condiționat, dacă nu ai curent? [Citiți mai departe]

Așteptarea nu este un lucru pe care mulți dintre noi îl facem bine. Suntem generația care ne dorim lucrurile instantaneu. Calculatoarele noastre nu par a fi suficient de rapide. Insistăm ca magazinele să aibă deschise mai multe case de marcat atunci când există mai mult de 3 clienți în liniile de check-out. Căutăm restaurante care să garanteze mâncarea pe mesele noastre în mai puțin de cinci minute. Vrem zboruri directe și ne dorim autostrăzi pe care să circulăm doar noi… [Citiți mai departe]

Zilele trecute, pe un drum de munte uitat parcă de timp, am văzut un tractor parcat cu grijă. Lângă el nu erau decât doi câini, iar în rest pustiu. Tractorul avea o plăcuță de înmatriculare pe care scria așa: „Protejat de Isus”. Era clar că cei doi câini mici nu erau îndeajuns. Oricât de mulți cai sau călăreți am avea, tot nu ar fi îndeajuns dacă n-ar fi Dumnezeu.

Dacă nu păzește Dumnezeu o casă, degeaba veghează cei ce o păzesc. M-am bucurat să văd un mic semn creștinesc în mijlocul imensității de brad. [Citiți mai departe]

 

Îmi ridicasem mâinile spre rugă.
Undeva sus, mâinile mele zdrobite
formau amară cupă,
potir plin, prea umplut de-ntuneric şi chin,
umplut cu-al păcatului negru venin. [Citiți mai departe]

Citeam în Midraș că atunci când Marea Roșie a înecat oștirea lui faraon, lăsându-i pe izraeliți să treacă, îngerii din cer, de bucurie, au vrut să dănțuiască și să cânte. Dumnezeu i-a oprit, ”Cum puteți să cântați când creaturile Mele mor?” Dumnezeu iubește. Îngerii și oamenii mimează iubirea… Nouă ne este greu pentru că trebuie să învățăm să iubim. Lui Dumnezeu îi este ușor pentru că El e iubire.

Când vom iubi ca El, vom fi ca El. [Citiți mai departe]

Dimineața m-a informat telefonul ca e azi e “Ziua Eroilor”. Asta e gratuit de la Vodafone. La liceu n-am găsit o clasă întreagă pentru că sunt plecați cu profa să depună coroane pentru… eroii neamului. Asta e de la primărie. Nu doar primarii și ofițerii în rezervă ci și presa zilei vorbește despre eroi, eroism și fapte de vitejie. La unison românii știu că e “Ziua Eroilor”. Singură, biserica trage clopotele de zor că e Înălțarea Domnului. A Eroului de pe Golgota…
Înălțarea e-o sărbătoare care n-are de-a face cu eroismul nost’ ci cu jertfa lui Hristos. E încununarea cu succes a Mântuitorului. Fără înviere am fi morți în păcatele noastre, fără înălțare am fi fără țintă. Ochii nu ne-ar fi pironiți la Cerul albastru, ci ca vecina mea doar la… ouăle roșii! [Citiți mai departe]

De la naștere și până la buza mormântului, viața noastră pe acest pământ este o viață plină de evenimente. Unele importante, altele mai neimportante, ori altele chiar deloc. Totul depinde după criticile de evaluare și selecție a fiecăruia. Oamenii întotdeauna au standarde diferite. Dumnezeu, nu!

Au trecut aproape 40 de zile de la înviere, iar unii au și uitat îndată de vestitul salut: “Hristos a înviat.” Pentru majoritatea, totul a fost doar un simplu eveniment. O slujbă cu multe activități diverse. Fanfară, cor, grupe, ansamblu. Câteva zile libere. Un grătar, câțiva mici și o ceafă. Apoi la rugăciune nici n-au mai venit. E greu să-ți umpli și stomacul și sufletul, nu? Ori poate pentru unii totul a fost doar o vorbă…   pe alții îi vom auzi în curând cu salutul “Hristos s-a înălțat.” [Citiți mai departe]