Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Pavel, când a ajuns în Filipi, s-a dus glonţ pe malul apei pentru că acolo era un grup de femei ce obişnuiau să se roage.

Tactica lui era ca atunci când intra într-o cetate să se ducă mai întâi în sinagogă şi să-L vestească pe Isus pentru că aşa spusese şi bisericii din Roma „întâi iudeului”. În Filipi nu exista sinagogă pentru că evreii farisei dăduseră legea cvorumului minian ce reglementa că pentru deschiderea unei sinagogi e nevoie de 10 bărbaţi în stare să conducă. Luaseră ei hotărârea asta ghidaţi după numărul minim de bărbaţi neprihăniţi ceruţi de Dumnezeu ca să nu distrugă Sodoma şi Gomora. [Citiți mai departe]

Decembrie este luna luminițelor ornamentale sau așa ar trebui să se mai numească. Dar mai este și luna cadourilor, a moșilor, a bradului și nicăieri nimic despre ce ar trebui sărbătorit cu adevărat. În primul rând, decembrie ar fi trebuit să fie luna lui Isus.

Despre nașterea lui Hristos auzi doar în ziua de Crăciun, dacă mai auzi. Uneori se bat câmpii și prin biserică. Colindele ce evidențiază nașterea lui Isus se cântă doar două zile pe an. Vestea bună pare destul de limitată în aceste condiții și bucuria din biserică generată de Pruncul născut, ca o lămâie stoarsă.

Ideea de a dărui e frumoasă și beculețele aprinse sunt și ele plăcute dacă nu te gândești la originile apariției lor. Dar cel mai frumos dar pe care îl poate primi un om L-a făcut Dumnezeu. Ce facem noi, e mic și puțin. [Citiți mai departe]

 

Când ochii mei privesc spre Tine
şi-i vezi cum zi de zi se stâng,
între nădejde şi-ntristare,
Tu ştii, Isus Iubit, cât plâng. [Citiți mai departe]

Mi-a fost uşor să resping existenţa unei predestinări istorice aşa cum îşi imaginea Marx că poate să fie. Dar am avut serioase probleme cu existenţa unei predestinări geografice, pentru poporul a cărui glorie şi umilinţă le împărtăşesc. Nu sunt de acord cu bătrânul cronicar care zice că am fost „supt vremi”; nu că n-ar fi avut dreptate, ci că semăna, cu barbă cu tot, cu Marx şi, mai ales, nu eram obligaţi să stăm sub vremi când puteam sta deasupra lor oricât de mult ne-ar fi costat. Îmi este mai apropiată afirmaţia celuilalt cronicar ce ne vedea tot timpul în calea răutăţilor, or asta nu mai depinde de tine. Înseamnă că te afli la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit, însă şi aceasta are gust de predestinare. [Citiți mai departe]

Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizația lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaților ai fi în neantul bunului simț. Nu-l cred nici pe el și nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e țară de frontieră a Europei. La noi nu începe automat iadul. Dar nici la Vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naționalism. Că UE, globalizarea, au alt spirit de omogenizare a ideii. Nu de naționalism negativ e nevoie. De xenofobie galopantă, de românism de mahala. Ci de patriotism. De românismul frumos, vorba domnului Puric. Pentru că românismul, spunea Mircea Eliade nu se discută. “Nu-ți poți discuta destinul biologic; poți cel puțin să emigrezi sau să te sinucizi”. [Citiți mai departe]

Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizaţia lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaţilor ai fi în neantul bunului simţ. Nu-l cred nici pe el şi nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e ţară de frontieră a Europei. La noi nu începe automat iadul. Dar nici la Vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naţionalism. Că UE, globalizarea, au alt spirit de omogenizare a ideii. Nu de nationalism negativ e nevoie. De xenofobie galopantă, de românism de mahala. Ci de patriotism. De românismul frumos, vorba domnului Puric. Pentru că românismul, spunea Mircea Eliade nu se discută. “Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel puţin să emigrezi sau să te sinucizi”. [Citiți mai departe]

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a întâmplat în țara ta. Așa spunea Suchianu, cel care a tradus în limba franceză Miorița. Când mă gândesc la România, nu știu dacă să fiu mândru, dar sigur o iubesc așa cum este.

Henry Coandă, în octombrie 1910, la Paris, prezenta lumii primul motor cu reacție, răcit cu apă și având 50 de cai putere la 1000 de rotații pe minut. Acest motor urma să revoluționeze întreaga lume stând la baza construirii avioanelor. [Citiți mai departe]