Nu e vorba de o donaţie, e suma pe care o datoraţi oricum statului, dar pe care aveţi dreptul să o direcţionaţi. Aceşti 2% din impozitul dumneavoastră pe venit pot ajunge la Fundaţia Cireşarii, dacă:

Descărcaţi formularul - CLICK AICI PENTRU DESCĂRCARE, îl completaţi:

• datele de identificare ale Fundaţiei Cireşarii sunt scrise deja, dumneavoastră completaţi doar rubrica I. Date de identificare ale contribuabilului;
• semnătură contribuabil;
• în partea dreaptă a semnăturii trebuie trecută data la care s-a completat formularul;
• la rubrica sumă nu trebuie completat, o vor calcula cei de la Direcţia Financiară;
• îl trimiteţi Direcţiei Financiare din oraşul dumneavoastră;
• îl depuneţi personal la ghişeu;
• îl trimiteţi prin poştă la adresa Direcţiei Financiare din oraşul dumneavoastră. [Citiți mai departe]

Papa Francisc avea dreptate când îi ruga pe credincioși să folosească Biblia ca pe telefonul mobil. Dacă am apela la Biblie ca la smartphone, am ajunge departe.

Când apar problemele, zbârnâie rețeaua cu vești iar what’s up-ul e plin cu emoticoane care exprimă supărarea celor care tastează. Nici în vârful muntelui nu scăpăm de ele.

Telefonul este un accesoriu fără de care nu se poate merge cu mașina, nu poți mânca liniștit o pizza la mall și fără de care nu poți arăta celorlalți ce primești. Uneori fotografiezi și trimiți ceea ce ar trebui să vadă doar familia. [Citiți mai departe]

Are peste doi metri. Și numai 16 ani. E rugbyst în pregătire pentru nationala de juniori. De fapt toți colegii săi sunt așișderea. El e șeful lor. La liceu unii sunt neatenți. Iar el mereu le reproșează. Strigând. Dar lor nu le pasă. “De ce sunt ăștia surzi când țip, domn’ profesor?” Exact, de ce unii nu aud țipetele de la doi metri de ei?

Le-am spus rugbyștilor din liceul meu că Munch, un nordic de prin Oslo, e un pictor bacovian. În tabloul “Țipătul” o femeie stă pe-un pod și urlă ca din dinte de șarpe. Are gura lărgită cât Etna și țignal ca sirenele din port. [Citiți mai departe]

Trăim… Dar asta cred că o realizează și curcanii din crescătorii, iar ei măcar au o motivație. Aceea de a sta crăcănați pe mesele noastre îndopați cu caise și prăjiți bine de Ziua Recunoștinței care la români pică de Revelion.

Trăim… Și cel mai bine o știu cei ce vând alimente modificate genetic și cei ce vând tablete și telefoane.

Trăim… O dată pe an facem chef și ne mai numărăm anii sub beteala roșie și sub rânjetul larg al clovnului Ronald de la Mc Donald’s. [Citiți mai departe]

Ziua de azi e un dar. Mulți nu-l folosim sau uităm. Există oameni pentru care o zi frumoasă depinde de vremea de afară. Dar vremea e dată de Dumnezeu. Cu Isus în inimă totul se poate transforma.

În jur oamenii sunt preocupați de cine a luat campionatul de fotbal și de cine a virusat România. Toți depun efort intens ca să convingă pe alții că ei dețin adevărul. Însă țara mea e virusată de păcat și aproape nimănui nu-i pasă. Singurul antivirus util în lupta cu înșelăciunea, murdăria, lipsa de caracter și alte reprobabilități, este Dumnezeu. [Citiți mai departe]