Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Zilele trecute am întrebat copiii din clasa mea: ” Ce alegeți, să vizităm muzeele Grigorescu și Hașdeu sau să vizitam unitatea de pompieri?”. “Ce muzeu, domn diriginte, au strigat unii, ce să facem acolo, să ne plictisim?” Și am ales varianta pompierilor. (Am fost și cu clasa de rugbyști. “Ce să facă ăștia la muzeu Nicule?, mi-a zis diriginta lor. Nu sunt interesați de nimic!”). Mai bine să știi cum arată smurdul și mașina de intervenții decât un carul cu boi! [Citiți mai departe]

Avem un Dumnezeu drept și în dreptatea Lui pedepsește păcatul. Pur și simplu nu-l suportă. La El nu contează dacă păcatul este mic sau mare.

Avem un Dumnezeu sfânt care cere de la noi același lucru. Noi nu puteam să fim sfinți de la sine. Așa că tot El ne-a ajutat și-n privința asta. De fapt El a făcut totul.

Avem un Dumnezeu puternic. Ce poruncește se realizează fără tergiversări și tocmeli. Cu El nu e ca la piață. Poruncește stelelor, soarelui, animalelor dar și oamenilor. Singurii care nu ascultă sunt oamenii. Consecințele celor care au urechile inimii închise sunt veșnice. [Citiți mai departe]

I-am privit când el i-a dăruit buchetul. Albastru şi m-am bucurat că nu-i roz. M-am gândit că-i un tip realist, adică nu promite mai mult decât poate oferi. Nu ştiam atunci că albastrul e culoare de înmormântare. S-au sărutat şi ochii le erau cuiburi de turturele guralive. Soarele de toamnă lăcrima scuturând peste toţi frunze de castan sfătos. Agăţaseră după maşină tinichele şi baloane şi ne-au lăsat în urmă miros de miere de salcâm uitată în cămară. De atâtea ori i-am auzit, după aceea, rostindu-şi cuvinte tandre, ţinându-se de mână, şi-mi era ciudă că mie nu mi-au mai rămas dulceţuri verbale, împrăştiindu-le fără discernământ pe la biserică. [Citiți mai departe]

Păcatul adamic a împărţit lumea în două. O seminţie de oameni ieşiţi din Cain, oameni pentru care Dumnezeu a pregătit potopul, şi o seminţie de oameni născuţi din Set, cu care Dumnezeu a hotărât să populeze cerul.

După ce a pronunţat condamnarea lui Adam, presupunând că el a fost creat direct la vârsta de treizeci de ani, acesta a mai trăit încă nouă sute de ani, suficient să vadă urmările nenorocite ale păcatului.

El a murit, dar înaintea lui în cer era neprihănitul Abel, întâiul om ucis. Al treilea om luat la cer a fost Enoh şi, cu cei trei, parcă Îl vedem pe Dumnezeu grăbit să umple paradisul, mai înainte ca Satan să reuşească să colonizeze iadul. [Citiți mai departe]