Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Îmi înfing adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă care şi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce a mai rămas mi l-au supt vârcolacii grijilor. Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregheata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii corăbiile grâului încolţit din multele ploi ale pâinii cu TVA scãzut.
Azi n-am râs, deci am pierdut o zi din viaţă după cum glăsuia Chamfort. Am pierdut multe zile ca acestea, ele deraind pe şinele cutelor de pe frunte. Şi ce dacă-i amară cucuta înfrângerii câtă vreme o bem din cupa speranţei? Să tot plouă şi să bată vântul! Să spumege marea blesteme în scorburile pădurii de alge. Cât a mai rămas diazepam în farmacii, adânc ne fie somnul! Prieteni mi-ai mai rămas cât să am la cine lătra în nopţile cu lună spartă. Citesc ziarele ţinându-le cu capul în jos să curgă cuvintele mincinoase direct în glodul mirositor.
Am obosit… privesc spre crucea Lui şi ea e goală, doar sângele cald încercând să găsească tuburile harului spre inima mea. El e în cer. Meştereşte locuri frumoase cu pavaj de aur alb şi borduri de opal, potcoveşte caii cu aripi de la caleaşca nunţii cu diamante, poartă o haină albă şi strălucitoare şi ochii mă dor de atâta lumină nefirească.
Mă bucur că-s contemporan cu El şi de aceea gonesc gândurile rele înapoi în grajdurile lor, arunc cenuşă în părul ars de soarele Mallorcăi şi mă pocăiesc prieteni, sub teii ce şi-au scuturat neculese florile. La iarnă o să bem ceai de brânduşe şi o să primim în casă îngerii colindători să-şi dezgheţe aripile câteva clipe la focul încă viu al dragostei pentru Crist.

V l a d i m i r _ P u s t a n

“Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi…, pe un drum vor ieși înaintea ta, dar pe 7 drumuri vor fugi dinaintea ta”

În opisul binecuvântărilor, Dumnezeu nu a promis evreilor că nu vor fi atacați de vrăjmași. De cohorte care le va invada țara unde curge “lapte și miere”. Străinii le vor pofti grâul, lemnul, strugurii și celelalte resurse telurice din Canaan atât de invidiat. Și îi vor ataca fără remușcare! [Citiți mai departe]

Pe zi ce trece focul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu din noi se micșorează și mă întreb unde pierdem. Hristos n-a iertat clone ci oameni iar oamenii sunt cu adevărat oameni doar împreună cu Dumnezeu. Când flacăra dorinței după Dumnezeu se micșorează, tot ce suntem este pe moarte.

Uneori pierdem pentru că nu investim în valorile care nu se văd și nu investim pentru că lumea ne-a inoculat valori trecătoare și necesare pentru un trai decent. Paradoxal, un trai decent nu poate fi decât dependent de eternul măreției lui Isus. [Citiți mai departe]

 
Rămâi cu noi Isus căci este seară
s-a-ntunecat al vieţii noastre cer,
dureri adânci acum ne-ncearcă iară,
rămâi cu noi Isus căci este seară,
e seara când nădejdi alese pier. [Citiți mai departe]

Dacă la Betleem Dumnezeu era cu noi, iar la Golgota Dumnezeu e pentru noi, la Rusalii, Dumnezeu e în noi.

Rusaliile sunt un semn de exclamare ceea ce teologia nu înțelege. Mirarea și minunea nu sunt pentru teologi.

Rusaliile sunt un dar și nici un dar nu e pentu noi. Cei ce-ați înțeles că Botezul cu Duhul Sfânt e calea egoistă către cer, să vă cereți iertare Mielului. [Citiți mai departe]

Samuel Chadwich scria în secolul trecut că „în Crezul Apostolic din zece articole, nouă fac referire la persoana şi lucrarea Domnului Hristos şi numai una la Duhul Sfânt”. Asta arată că nu doar gândirea lumii neglijează Duhul lui Dumnezeu, ci şi bisericile! „Suntem aproape unitarieni în gândire”, scria Karl Rahner. Şi îl cred… Pentru că văd că-n unele biserici „Duhul Sfânt e Cenuşăreasă”, vorba lui John Bisango. Adică neimportant. Nefolosit. Iar în altele un fel de duhul lui Aladin. Să facă ce vrem noi! [Citiți mai departe]

La o bancă o femeie s-a supărat că nu avea loc să iasă pe ușă din pricina cozii. O mulțime de români plătesc rate pentru lucruri care s-au devalorizat deja. Suntem îndatorați la bănci și încercăm să facem mult cu fiecare leu.

Biblia ne spune să nu fim datori nimănui nimic. Motivul pentru care Dumnezeu ne îndeamnă lucrul acesta este că știe că orice datorie față de cineva te face rob. Când ești rob nesilit de nimeni ci doar de liberul arbitru, e cel mai rău. Adio bucurie, închinare, timp și libertate.

Alții sunt robi pasiunilor. Fac orice pentru ceea ce le place. Investesc timp, bani, viață. Sunt în stare să neglijeze familia dacă o au, serviciul sau însăși viața lor. [Citiți mai departe]