Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Să nu uitați acum când frunzele se dau pe toboganul disperării că de școală nu o să scăpați niciodată. Ea e ca moartea, previzibilă și acumulatoare. Cât o să trăiți o să învățați. Aveți ce, doar să vreți.

Când veți primi o diplomă sau un premiu să vă aduceți aminte de Socrate care după o viață de muncă istovitoare și-a dat seama că e ignorant. Acum e plină lumea de ignoranți care cred că știu totul. Cum de-a devenit ușor? [Citiți mai departe]

Azi sunt tristă… Sunt amărâtă pentru că iar a venit toamna şi în aer deja se simte izul morţii.

Zilele sunt mai scurte şi nopţile mai reci. Norii acoperă cerul şi îmi picură în suflet stropi mai grei ca mercurul…  Cu fiecare frunză care se desprinde din ramurile copacilor, simt cum se rupe ceva din inima mea.

Așa sunt eu toamna… tristă.

A mai trecut o vară din viaţa mea şi sunt cu un anotimp mai aproape de “ultimul ceas”. [Citiți mai departe]

1 Corinteni 13: 11 – ,,Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”
Toamna își pregătește alte 3 luni noi de altceva. Sau tot de aceleași mișcări. Păsări călătoare, frunze amorțite, fără putere de a mai sta în picioare. Nuci, ghinde si castane cazatoare, albastrul cerului ce începe a pâlpâi. Ploaia, școala, facultatea, munca, pregătirile de iarnă, facturile mari și… câte și mai câte. [Citiți mai departe]

Trebuie să recunoaștem că școala e dată peste cap. A căzut groaznic, șchioapătă și umblă bandajată, de la 15 septembrie, pe unde poate. Înainte avea mai mult respect. Părea un eveniment deosebit, parcă și cheltuiala părinților însemna ceva. Simțeau că investesc în ceva, că viața copilului se va transforma iar el va deveni mai mult decât un absolvent de facultate cu diplome fără sens.

Din ce îmi amintesc, prima zi de școală avea valoare cu adevărat. Acum percepția generală este legată de cheltuieli, corvoadă atât pentru elevi cât și pentru ai lor părinți. Unii elevi, mai plictisiți și fără bani o așteaptă ca pe o întâlnire la un loc de joacă având în vedere că toată vara n-au fost nicăieri. Alții așteaptă primele ore ca pe un chin care se va sfârși odată cu vacanța viitoare. [Citiți mai departe]

Plâng ochii cerului de toamnă,
plâng lacrimi multe-multe, plâng
şi plânsul ploii mă îndeamnă
spre multe inima să-mi frâng,
spre multe, care-s, Doamne, altfel
şi nu-s aşa cum Tu le-ai vrea…
- De ce-i atâta ură-n lume
şi inima de ce-i prea rea? [Citiți mai departe]

15-19 septembrie, la “după-amiaza cu David” LIVE

Prietenii…

Te-ai bucurat la nunta lor, dar încă nu te poți obișnui cu ideea să se stabilesc pentru “o vreme” în Anglia. Ați sărbătorit împreună intrarea la facultate, dar când te gândești că din 1 octombrie se mută în marele centru universitar deja ți se face dor. În sfârșit s-a încheiat epoca împărțirii CV-urilor și s-a angajat cu normă întreagă. Dar ți s-a plâns că programul este foarte solicitant și sarcinile par să-l depășească. [Citiți mai departe]

Deși ar trebui să fie acesta ultimul argument…

Dacă nu e dragoste e numai activism…

Am ajuns cu campania la jumătatea drumului. Asta înseamnă 12.000 de oameni cărora li s-a spus că a cădea pe cale e previzibil ca venirea toamnei dar trebuie să te ridici să nu te apuce iarna și să îngheți. Iar pentru a nu muri trebuie să fie cineva ce să te ridice și să te ducă la soba iubirii. Pentru că altfel am fi cu toții înghețați ca cei din ”Cronicile din Narnia”. [Citiți mai departe]