Fundația Cireșarii | Tel/Fax: 0259-321.693 | E-mail: head.office@ciresarii.ro
 
 

Einstein spunea că nu-ți poți pierde timpul încercând să fii un om “de succes”, ci mai degrabă valoros. Dacă ești valoros vei atrage și succesul.

Nu poți face mereu aceleași lucruri dar să te aștepți la rezultate diferite. Ca viața noastră să fie diferită, trebuie așa de mult schimbat felul în care gândim și acțiunile noastre, cât de mult dorim să ne schimbăm viața. Dacă nu vrem, înseamnă că ne place ce-am fost.

Se spune că întreaga valoare a unui timbru poștal este dată de abilitatea lui de a se lipi de ceva până ajunge la destinație. Un creștin adevărat e ca timbrul poștal. Se lipește de Hristos cu tot ce e. Destinația lui e una eternă. [Citiți mai departe]

Din pragul înserării privesc ʹnapoi duios,
ce scurtă mi-a fost calea umblată cu Hristos;
– aş vrea să cânt, dar astăzi îmi spune-un gând durut
ce mult puteam – şi totuşi ce multe n-am făcut!

A fost un timp la toate, dar timpul meu frumos
l-am risipit adesea cu prea puţin folos;
a fost un har oriunde, la fiecare pas,
dar preţul lui cel unic în pleavă mi-a rămas. [Citiți mai departe]

Învățați să spuneți ”NU”. Vă va folosi mai mult decât limba latină.

Dragostea marchează triumful imaginației asupra inteligenței.

Prietenii vin și se duc, dar unii dușmani sunt plini de credincioșie.

Educația este ceea ce rămâne după ce uiți tot ce-ai învățat. [Citiți mai departe]

Motto: Dacă invidia ar produce febră, omenirea toată ar fi bolnavă!

Invidia, spunea Benedicte Vidaillet (rectorul Universităţii din Lille), este fără îndoială „cel mai periculos sentiment modern, căci este şi mai puţin cunoscut şi greu de explicat”. Shakespeare a numit-o „boală”. Boala verde. Bacon a numit-o „păcat fără vacanţă”. Zafon zicea că invidia e „religia mediocrilor”. Napoleon o numea „o declaraţie de inferioritate”. Grecii i-au zis: „ochiul rău”. Cornilescu o numeşte „pizmă”… Fiindcă invidia vede contra cuiva. [Citiți mai departe]

E bine că românii încă se căsătoresc. E rău însă dacă se despart din motive fără sens. Dumnezeu a lăsat familia, așa că, să nu ne batem joc de ea. Zilele astea am spicuit câteva lucruri interesante legate de căsătorie. Vi le împărtășesc…

Unii își apreciază soțiile sau soții doar înainte de căsătorie sau după funeralii. Înainte nu știu ce-i așteaptă iar după își dau seama ce-au pierdut.

Bărbatul care se laudă că nu a făcut nici o greșeală în viață are o soție care nu poate spune același lucru. [Citiți mai departe]

Acoperă-mi inima-n har, necurmat,
Isuse, acoper-o-n Tine,
să nu mi-o străpungă vreun duh necurat,
cu-ndemnuri şi gânduri străine…

Acoperă-mă-n har
Isuse-n orice timp şi loc
acoperă-mă-n har. [Citiți mai departe]

Eram anul I de facultate şi nu primisem cămin. În Bucureşti chiria era foarte scumpă. Cât pensia părinţilor mei. Iar un loc în cămin costa cât 10 burse. Soţia mea era acasă cu primul copil. Venituri: zero! N-aveam nici haine, nici mâncare. Decât pe Dumnezeu.

Cinci săptămâni m-am chinuit. Cu naveta, cu dormitul pe la diferite gazde. Într-o marţi seară am intrat în Librăria Stephanus. Am văzut doi tineri studenţi la ITP. I-am întrebat dacă nu găsesc un loc în căminul lor din Uverturii. Căci la baptişti costa 50 de dolari/lună. Nici penticostalii n-au avut liber. Dar… joia seara am fost cu unul din ei la cineva în Popa Nan. “Tata doreşte să vă primească în gazdă”, mi-a spus o pensionară care nu mai mergea de tânără la biserică. “Are 94 de ani şi e singur. Au mai stat acum un an două fete, dar nu i-a plăcut. Nu-i plătiţi decât…” Era jumătate din bursa mea. Am acceptat. Când nu ai unde pune capul, hainele, mâncarea, nu mai au preţ. Renunţi uşor la ele. [Citiți mai departe]