Luni 17 octombrie, HuÅŸi

110 km până la HuÅŸi, o localitate cu 20000 locuitori. La intrare în oraÅŸ cobori de pe o colină, de unde se vede totul.

O biserică penticostală cu 20 membri ÅŸi o biserică CreÅŸtină după Evanghelie cu 12 membri ce se adună în casă. Aici este Episcopia Ortodoxă ÅŸi cea Catolică.

Am ajuns la sala primăriei, o sală frumoasă ÅŸi curată, cu 330 locuri. Până aproape de ora 18.00 nu a apărut nimeni. Ne-am rugat. Vladimir a cerut un semn de la Dumnezeu ÅŸi o minune în această seară ÅŸi ea s-a produs. Foarte mulÅ£i ortodocÅŸi au venit la serbare.

Am cântat. Oamenii au învăţat versurile cu noi. Am simÅ£it căldura prezenÅ£ei lui Dumnezeu. Vladimir a predicat despre un Dumnezeu care acordă atenÅ£ie celor nebăgaÅ£i în seamă. Un Dumnezeu care te ridică oricât de jos ai fi, un Dumnezeu care te iubeÅŸte cu o iubire diferită, unică, dumnezeiască. Cu ochii în lacrimi, oamenii au predat poverile lui Dumnezeu ÅŸi au mărturisit vinovăţia de a nu fi răspuns iubirii Lui. „Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu” a fost cântată într-un mod viu de oameni vii. Ne-am îmbrăţiÅŸat cu pastorul Bisericii Penticostale. MulÅ£umim frate Augustin.

Un grup de persoane ne-a înconjurat la final. Erau din Moldova – ChiÅŸinău ÅŸi aparÅ£ineau Bisericii Baptiste. Dumnezeu le-a pus pe inimă să ne aducă clătite ÅŸi fructe. Ne-am despărÅ£it cu greu de ei ÅŸi le-am promis că o să ne ducem din nou în Basarabia.

Am avut un simţământ înălţător, acela că Dumnezeu ne ÅŸtie, ne acordă atenÅ£ie, ne iubeÅŸte. AÅŸa că sus fruntea!

Mâine la NegreÅŸti împreună.