Avem un Dumnezeu pentru care contează lucrurile mici; nu pentru că sunt mici în sine ci pentru că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu valoros care începe cu începutul întotdeauna ÅŸi care urmăreÅŸte lucrurile măreÅ£e prin cele mici.

El nu dispreÅ£uieÅŸte începuturile slabe pentru că începutul slab se poate termina cu schimbarea lumii.

Pe Iosif l-a trecut prin groapă ÅŸi închisoare ÅŸi apoi l-a făcut administrator de imperiu.

Pe Ghedeon l-a folosit să schimbe imaginea unui Israel înfrânt într-una de viteji ÅŸi biruitori. Prin Ghedeonul neînsemnat, le-a dăruit grâu în liniÅŸte.

David învăţase să facă bulz, să bea lapte ÅŸi eventual să mai pună mustăţi de leu la chitară din când în când. Dumnezeu i-a dat de cântat ÅŸi de condus mai târziu. L-a făcut rege.

Ilie s-a luptat cu sentimentul singurătăţii ÅŸi fricii uitând că are lângă el un Dumnezeu viu. Dar, după ce L-a ascultat, Dumnezeu i-a dat aripi de foc să zboare către cer.

Petru învăţase să aducă peÅŸte acasă, Dumnezeu l-a învăţat să aducă oameni în cer prin Cuvântul Lui.

ÎnsuÅŸi Hristos S-a dat pe Sine să ne mântuiască ÅŸi Dumnezeu L-a înălÅ£at nespus de mult.

Spunea Maica Tereza că “nu putem face lucruri mari, doar lucruri mici cu iubire mare”. Intr-adevăr, noi nu le putem face mari, însă El poate, datorită dragostei pe care o avem pentru cele mici!

Fintoiu Alexandru