Arhivă Aprozar

Mi-a năvălit prin geam ÅŸuvoi de lună, de parcă-n cer s-a rupt un stăvilar. Pervazuri, scrin ÅŸi rafturi de stejar îÅŸi amintesc de codri care sună. ÎÅŸi amintesc pereÅ£ii iar ÅŸi iar grozavii munÅ£i de piatră sub furtună. Fotolii, ziduri, praguri, împreună, în răzvrătirea umbrelor tresare Se scoală-n răzmeriÅ£a lor fierbinte, dau buzna pe ferestre-afar’ ÅŸi fug. Iar sufletul ÅŸi el ÅŸi-aduce-aminte c-a fost mireasmă ÅŸi pământ de plug ÅŸi vrea,...

citeşte mai departe...

Vânturi, vânturi pline de zăpadă, SpulberaÅ£i-mi viaÅ£a ce s-a dus. Vreau să fiu copil fără tăgadă Sau o floare cu privirea-n sus. Când răsună cornul de la stână Vreau pentru toÅ£i oamenii să mor. ClopoÅ£eii stelelor se-ngână, Presărându-mi clinchetele lor. Cât de bună-i limpedea cântare Când topeÅŸte suferinÅ£a grea! Vreau să fiu copac lângă cărare Cu piciorul încălÅ£at în nea. Vreau, când caii...

citeşte mai departe...

Mă uit în sufletul tău desprins de trup Åži ajuns în miezul nopÅ£ii la mine-n odaie, E trist, e obosit, e singur, Nu e-nvăţat să umble fără straie De carne ÅŸi de oase, nu e-nvăţat Să se uite cineva drept în el, Åžade în faÅ£a mea ÅŸi luminează Åži tremură ca un miel. Îi dau drumul prin întuneric Åži pluteÅŸte pe ape Åži se întoarce spre trupul În care nu mai încape. Ileana Mălăncioiu

citeşte mai departe...

Nu aÅŸtepta, pune flori în fereÅŸti. Învaţă-Å£i sufletul bucuriile simple. Deprinde-te singur să sărbătoreÅŸti Tot ce-i ursit să se întâmple. Mângâie vulturii domni peste creste. Adună, cu grijă, flori în paner. Să ÅŸtii că nu e nici o poveste Fără de sens născută sub cer. Prefă-o, speranÅ£a, în leagăn docil. Armele vechi le pune-n muzeu. Åži sufletul fă-Å£i-l iarăşi copil – Uita cuvintele mie ÅŸi eu. Pierde-te-ntreg în...

citeşte mai departe...

[fragment] Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, ÅŸi în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simÅ£im ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Åži gândirilor dând viaţă, suferinÅ£ele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub lumina...

citeşte mai departe...

Cât de măruntÅži ce meschin sunt, Doamne,Pe lângă mineFirul de nisip e-o HimalaieIar lacrima-i ocean fără de mal,Åži nesfârÅŸită ploaie.Ce pildă măiastrăŞi la ce umilinţă m-ai supusCând l-ai urcat pe cruce pe IisusCa să mă mântuiască.De ce mă laÅŸi, Părinte,Să stărui în netrebnicieÅži jerfa ce era menităSă ÅŸteargă răul lumiiS-o judec cu trufie.Dă-mi, Doamne, ochii înapoiÅži desfundă-mi urechile.Åži rupe urâtul ce mă despartePe mine de noi,Când stau ca lupul...

citeşte mai departe...

O, cerule-nstelat, ce tainic mărturiseÅŸti pe Dumnezeu A' Cărui frumuseÅ£i ÅŸi-ntinderi le-arăţi ÅŸi le ascunzi mereu! O, soare strălucit ÅŸi falnic, ce minunat mărturiseÅŸti Pe-Acel al Cărui chip ÅŸi zâmbet, ÅŸi dragoste, ÅŸi milă eÅŸti! O, munÅ£i înalÅ£i, cât de puternic ÅŸi de măreÅ£ mărturisiÅ£i Pe Dumnezeu de-a Cărui mână ÅŸi-nÅ£elepciune-aÅ£i fost zidiÅ£i! O, câmpule-nflorit, ce dulce mărturiseÅŸti înfiorat DesăvârÅŸita frumuseÅ£e a Celui care te-a creat! O, văi...

citeşte mai departe...

AÅŸa mă ÅŸtiu: strâmb, ÅŸubred, cu vârf ÅŸi crengi uscate, Un pom al făr’delegii rodind mai mult omizi; Mi-au zugrumat lumina liane-nfăşurate Să-ÅŸi spânzure în mine ciorchinii de păcate, Cât n-ajung să dea-n floare câÅ£iva boboci timizi. Sunt bun de-acum doar numai spre veÅŸnica văpaie? O, Doamne, ia cuÅ£itul curăţitor ÅŸi-apoi În suverana-Å¢i milă retează, smulge, taie, De mrejele viclene pierdutul trunchi despoaie Åži din dumnezeiasca-Å¢i stihie-i treci altoi....

citeşte mai departe...