Arhivă Aprozar

Doamne, viaÅ£a mă strânge Ca pe-o jivină căzută-n capcană... Mi-e trupul o baie de sânge Åži sufletul nevindecată rană. Mă infiorez Åži pentru Tine mă tem De ce nu-mi răspunzi, când Te chem (?) De ce nu mă prinzi Când mâna Å£i-o-întind? De ce Te fereÅŸti Åži mă laÅŸi în restriÅŸti Åži mă laÅŸi în păcat Åži-n credinÅ£a neghioabă că nici nu exiÅŸti? Doamne, sunt tânăr încă, Dar mă simt ca moÅŸneagul Ce nu mai pricepe a lumii-nnoire Însă...

citeşte mai departe...

Pereche cu îngerul meu de pază urcasem pe arcă numai perechi ÅŸi trecusem urgia ÅŸi eÅŸuasem în Å£inutul acela străvechi în care oamenii îÅŸi puneau dorinÅ£ele în măruntaiele păsărilor ÅŸi în pămînt ca seminÅ£ele. Acolo tu îmi aduceai pe furiÅŸ ouă de vrabie pentru masa de dimineaţă ÅŸi lapte de cuc pentru seară ÅŸi bucurie pentru toată viaÅ£a ÅŸi mai ales multă tristeÅ£e pentru ce nu putea Å£ine pînă la bătrîneÅ£e. Totul se petrecea în mare taină ne trezeam...

citeşte mai departe...

Mult îngerul meu l-am Å£inut în strânsoare ÅŸi-mi sărăcise în braÅ£e cumplit, el se făcu mic, iar eu mare: ÅŸi eu am fost mila, subit, ÅŸi el o rugă tremurătoare. Atunci cerurile din nou i le-am dat, - el apropierea-mi lăsă, dispărând în Înaltul; el învăţă ce-i plutirea, eu viaÅ£a am învăţat, ÅŸi-ncet ne recunoscurăm iar unul pe altul... Rainer Maria Rilke Traducere Mihail NemeÅŸ

citeşte mai departe...

Învăţătorule, dacă-aÅŸ fi fost acolo ÅŸi eu, ca Iuda, grijuliu vistiernic al cetei Tale de apostoli, - cu ce gânduri aÅŸ fi privit invazia miracolelor cum strică rânduiala firii? Ce balanţă ar fi putut să cântărească-acelaÅŸi freamăt amestecat – de exaltare ÅŸi oroare? Ologii-nzdrăveniÅ£i care-ÅŸi luau revanÅŸa asupra foÅŸtilor colegi de joacă, Lazăr ieÅŸind pe jumătate putrezit din giulgiuri, mulÅ£imea ghiftuită doar cu două jimble ÅŸi cu cinci peÅŸti, ÅŸi pletele Mariei...

citeşte mai departe...

A doua cântare a întrebărilor Doamne, ne-ai făcut Oglindă gata spartă-n ţăndări, Ce-aceeaÈ™i imagine-n milioane de feÈ›e o arată... Ne-ai plămădit Și cu aceeaÈ™i mână ne-ai pus sarea plecării În aluatul venirii. Ne guÈ™ti puÈ›in de ură (fără măsură) Si apoi (fără măsură) presari piperul iubirii... Doamne, oare aÈ™ putea trăi fără Tine? EÈ™ti mare, Doamne, Și mare este tăria Ta Și priceperea Ta este fără hotare. Ce este oare plin total de nepăsare? Mă trezesc...

citeşte mai departe...

Ce liniÅŸtiÅ£i sunt paÅŸii Tăi în mine când coboară ÅŸi pe-a iubirii mii de căi fiinÅ£a-mi înconjoară!... Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii, ca luntrea gândului, năier, pe apa rugăciunii, ca izvorârea din afund a stropilor spre unde, ca taina harului profund când duhul mi-l pătrunde, ca rouă cerului senin pe iarba aplecată, ca seara ce-nfăşoară lin pădurea nemiÅŸcată, ca ÅŸoapta dulcii adieri prin spicele-nflorite, ca pacea marilor tăceri pe culmile-nsorite, ca zvonul...

citeşte mai departe...

Flămând de taine, lacom de minune, pe brânci, cu jaf ÅŸi scule de tâlhar, prădându-Å£i vatra doldora de jar, Å£i-am smuls din veÅŸnicie un tăciune. Åži dacă, ferecat în lanÅ£ amar, bătut pe stânci, osânda mă răpune, în ochiul viu ce tot nu se supune încă-aÅŸ fura misterul milenar. Åži dacă peste marile-mi dezastre, rupând din mine, pajurile cad, îmi urcă-n pliscuri inima spre astre ÅŸi zdrenÅ£e vii din chinul meu de iad, să mi le-ngroape-n...

citeşte mai departe...

- O! dă lumină ochilor mei orbi, Să nu adorm furat de somnul morÅ£ii; Tu poÅ£i în Tine ÎnsuÅ£i să mă sorbi, DescătuÅŸând un rob de-osânda morÅ£ii! Åži-atunci, o! Doamne, plin de bucurie, În mântuirea îndurării Tale, Vedea-va cel ursit din morÅ£i să-nvie, Eterna, luminoasa vieÅ£ii cale! Un spin se-apleacă…se va scutura, Abia mai Å£in uscatele-i petale… Dă cupei veÅŸteji roua milei Tale, Åži după dâra ce-o undi parfumul, Când floarea lui se va...

citeşte mai departe...