Isus lupta cu Soarta ÅŸi nu primea Paharul…

Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.

Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul

Åži-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mână ne-ndurată, Å£inând grozava cupă,

Se coboara-mbiindu-l ÅŸi i-o ducea la gură…

Åži-o sete uriaşă sta sufletului să-i rupă…

Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Åži sub veninul groaznic simÅ£ea că e dulceaţă…

Dar fălcile-ncleÅŸtându-ÅŸi, cu ultima putere

Bătându-se cu Moartea, uitase de Viaţă!

Deasupra, fără tihnă, se frământau măslinii,

Părea că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…

Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii

Şi uliii de seară dau roate după pradă.

Vasile Voiculescu