„Mulţumesc lui Dumnezeu că e luni”

Ştiu că majoritatea oamenilor au auzit deseori expresii ca: “Mulţumesc lui Dumnezeu că e vineri”. Dintr-un oarecare motiv, mulţi oameni muncesc şi trăiesc pentru sfârşitul de săptămână. Este ca şi când problemele şi responsabilităţile lor ar dispărea în acea perioadă de timp. Pentru ei, vreau să strig: “Slavă Domnului că e luni!” Există câteva motive pentru aceasta.

Călătoria este tot atât de distractivă ca şi ajungerea la destinaţie. Anticiparea este tot atât de captivantă ca şi împlinirea; planificarea este tot atât de încântătoare ca şi realizarea. Crăciunul este bucurie cu mai multe săptămâni înainte de 25 decembrie. Vacanţele înseamnă distracţie înainte de a ne încărca totul în maşină. În mod asemănător, lunea este începutul unei noi aventuri – începutul unei noi călătorii.

În zilele de luni, ai oportunitatea unui nou început. Greşelile săptămânii trecute pot fi corectate în această săptămână. Necazurile săptămânii trecute pot deveni bucuriile săptămânii acesteia. Luni dimineaţa este singura ocazie când pot spune: “Până acum în această săptămână nu am făcut nici o greşeală”. Este o zi când pot scrie pe o foaie albă de hârtie tot ceea ce pot realiza în întreaga săptămână. Zilele îmi amintesc de ziua când Hristos mi-a iertat păcatele pe care le făcusem. Ce bucurie să am toate păcatele spălate, iertate şi uitate – viaţa mea curăţită complet de sângele lui Isus! Iertarea şi zilele de luni îmi oferă posibilitate unui nou început.

Zilele de luni îmi oferă posibilitatea să visez noi visuri şi să-mi stabilesc noi scopuri. Este ziua când intru în arena unei noi acţiuni. Este timpul să verific dacă planurile mele se vor transforma în realitate. Pot încă să-mi amintesc emoţia începutului unui joc de baschet. Toate antrenamentele, sprinturile şi săriturile au avut ca scop acest moment. Acesta este timpul acţiunii. Oare vor fi suficiente toate eforturile, planurile, disciplina şi antrenamentul în acest moment? Lunea este ca începutul unui joc de baschet. Este ziua când poţi experimenta emoţia unei noi acţiuni.

În cele din urmă, eu spun “Slavă Domnului că e luni” pentru că îmi amintesc de faptul că Dumnezeu mi-a dat o altfel de viaţă pe acest pământ – şi eu pot să dau, să iubesc şi să slujesc. Nici un om nu este o insulă. Cele mai mari bucurii din viaţă vin atunci când îi slujim pe alţii.

La începutul fiecărei săptămâni eu pot încuraja, întări, sfătui şi da speranţă oamenilor. Lunea este o zi când am posibilitatea să practic învăţăturile lui Isus şi să pot experimenta adevărata bucurie de a-i sluji pe alţii.

Whit Criswell