Doamne, adu-Å¢i aminte de mine

Dacă îndurarea Ta e în toate...

Rupe un lăstar de virtute din Tine

Åži altoieÅŸte-l în trupul meu

Ce colcăie de păcate...

Nu mă lăsa ca pe măgarul nătâng

Ce părăseşte iarba grasă şi a poienii răcoare

Şi intră-n grădina cu flori

Să calce trandafirii-n picioare...

Alege-mă, Doamne, între păzitorii de Lege

SădeÅŸte-mi în suflet Dreptatea

Şi-arătă-mi cărările Tale

Să pot să-mi înÅ£eleg Libertatea.

Când umbra Å¢i-o-ntinzi pe Pământ

Statorniceşti prin ea Legea Divină

Åži cu un lanÅ£ îmi oferi Libertatea

Ce inima-mi leagă-n verigi

Ferecate din soare şi tină...

AÅŸa înÅ£eleg eu să fiu liber, Părinte,

Åži înaintea Ta să-mi port Libertatea

Ca un samar

Cum boul puternic jugul şi-l rabdă

Şi hamul şi-l poartă-un neostoit armăsar.

AÅŸa cum ocnaÅŸul îÅŸi taie cu trudă cătuÅŸele,

Spre a se putea înălÅ£a peste zidul

Ce-i ascunde lanţuri mai grele,

AÅŸa înÅ£eleg eu Libertăţile mele...

Căci la ce-aş rupe, Doamne,

Strunele harpei

Åži lemnul cavalelor la ce l-aÅŸ strivi

Dacă nu pot opri izvorul să curgă

Şi glasuri de păsări s-anunţe zori de zi (?)

Dacă lanÅ£ul l-ai prins în inima mea

Åži libertatea în a mea Tiranie,

Lasă-mă liber, Cerescule Tată,

Să-mi cat umilinÅ£a-n mândrie...

Lasă-mă liber să mă încaier cu mine

Cum se încaieră Marea cu Vântul

DeÅŸteaptă în mine Dreptatea

Când nesfârÅŸirea munÅ£ilor pietre

Nu mi-ar ajunge să-i sfărâm LanÅ£ul

Åži să-mi câÅŸtig...Libertatea!

Cluj-Napoca, 24 octombrie 1998, dimineaţa

Dorel ViÅŸan