În scorbură de stâncă

aş vrea să-mi fac culcuş

ca pasărea mărilor ce-i zice pescăruş.

Departe de netrebnici

să mă apere, Doamne,

de ură şi de răi

lunga apelor cale

şi negura din văi.

Iar valul făr-astâmpăr

să-mi spele întruna

durerea sufletului meu

că adevărul s-a împuÅ£inat

să-ÅŸi facă loc minciuna…

Cercetează-i, Doamne, pe cei drepţi

şi nimiceşte limba mincinoasă

umple cu iubire cupa săracului

ÅŸi sfărâmă urâtul din lume,

să se cutremure casa apucăturilor rele

şi viforul să fie partea paharului

celor îmbogăţiÅ£i…

Cluj-Napoca, 9 februarie 1999

Dorel ViÅŸan