a noua rugăciune

Doamne, scoate-mi inima de piatră

Din trupul meu ticăloşit,

Dă-mi inimă de carne şi duh nou,

Descoperă-mi cuvintele Tale

Cum le-ai descoperit lui Ezechiel,

Apucă-mă de părul capului

Åži ridică-mă între pământ ÅŸi cer

Să pot vedea urâciunile dezgustătoare

Pe care le fac oamenii acestei lumi.

Åži să mă ruÅŸinez…

Căci mă umilesc înaintea Ta

Şi cu dragoste nefăţărită

Mă adap din învăţăturile Tale.

Varsă în sufletul meu credinţă vie

Åži adu-Å£i aminte de mine cu îndurare,

Luminează-mi mintea

Şi nu mă lăsa să-mi petrec viaţa

În întuneric ÅŸi în umbra morÅ£ii…

PăzeÅŸte-mă de patima cea întunecată

Din gândul meu cel pământesc,

ÎntăreÅŸte-mă întru poruncile Tale,

În pace chiverniseÅŸte viaÅ£a mea

Åži în aducerea-aminte a judecăţilor Tale.

Pune în sufletul meu tărie neclintită,

Să nu mă vatăme săgeţile

Trimise cu viclenie de cei răi.

Deschide-mi gura să fac voia Ta,

Să Te cânt întru mărturisirea inimii mele

Stropită cu roua bunătăţii Tale,

Dă-mi sănătate ÅŸi sporire întru faptele bune,

Să pot striga în toiul nopÅ£ii

Tatăl este nădejdea mea

Lăudat să-i fie numele în veacul veacului.

                              17 noiembrie 2000, noaptea

Dorel ViÅŸan