Å¢i-a pus vreodată cineva – un coleg de serviciu, un membru al familiei sau chiar un profesor – întrebarea: „Mă asculÅ£i?”. Există multe motive (scuze?) pentru a nu asculta. Suntem obosiÅ£i. Avem alte preocupări.

S-ar putea să nu ne intereseze ceea ce spune cineva, aÅŸa că încetăm a mai asculta. Trebuie să admit că ÅŸi eu mă simt vinovat pentru că nu am ascultat, probabil de mai multe ori decât îmi pot aduce aminte. Într-o astfel de situaÅ£ie, soÅ£ia mea m-a întrebat „AsculÅ£i ce-Å£i spun?”, iar eu i-am răspuns „Te aud”. Adevărul este că deÅŸi o auzeam, nu o ÅŸi ascultam.

Este o diferenţă între a auzi – în sensul fenomenului fizic – ÅŸi a asculta. În afară de situaÅ£ia când ai o invaliditate legată de auz, nu poÅ£i evita să auzi. Ascultarea însă, înseamnă altceva. Ea necesită un act conÅŸtient prin care, nu doar se colectează undele sonore, ci se ÅŸi interpretează impulsurile nervoase care se deplasează spre creier. Sau, într-o altă exprimare, auzirea este un răspuns involuntar la zgomot; ascultarea este o activitate voluntară, putând fi considerată ÅŸi un act de amabilitate ÅŸi respect.

Spre exemplu, un coleg de muncă se plânge sau îÅ£i spune despre circumstanÅ£ele care îi provoacă durere personală. Tu poÅ£i fi ocupat cu un proiect, dar dacă îÅ£i pasă de acea persoană câtuÅŸi de puÅ£in, vei alege nu doar să o auzi, ci să o ÅŸi asculÅ£i – măcar pentru puÅ£in timp. La fel se poate întâmpla ÅŸi acasă, când soÅ£ia sau copilul doresc să îÅ£i spună ceva ce pentru ei este important, dar pentru tine nu este. În astfel de situaÅ£ii doar îi „auzi” ÅŸi de fapt îi ignori, în timp ce te concentrezi la alte lucruri? Sau eÅŸti atent la îngrijorările lor, îi asculÅ£i cu adevărat, te gândeÅŸti la informaÅ£iile primite ÅŸi le dai răspunsul potrivit?

Interesant, auzim atât de mult vorbindu-se despre importanÅ£a comunicării la locul de muncă – despre scrierea ÅŸi citirea rapoartelor, despre comunicarea prin email ÅŸi telefon, despre cum se fac prezentări eficiente. Dar prea rar acordăm atenÅ£ie la ceea ce eu am numit „arta unei ascultări binevoitoare”. Cartea Proverbe din Biblie ne oferă câteva învăţături valoroase.

Ascultarea îÅ£i permite să afli adevărata situaÅ£ie. Problemele care apar în mod frecvent la locul de muncă sunt mai degrabă simptome, sunt doar „vârful aisbergului”. Pentru a le rezolva, adesea este nevoie să aflăm „povestea din spatele poveÅŸtii” ÅŸi nu este o cale mai bună de a o afla decât prin ascultare. “Sfaturile în inima omului sunt ca niÅŸte ape adânci, dar omul priceput ÅŸtie să scoată din ele” (Proverbe 20:5).

Ascultarea ajută la evitarea dezastrelor. Uneori avem impresia că nu este nimic mai important, decât ceea ce avem noi de spus. Dacă însă vom petrece prea mult timp vorbind ÅŸi vom asculta prea puÅ£in, s-ar putea să nu auzim atunci când există urgenÅ£e ÅŸi suntem avertizaÅ£i. “Cine are o inimă înÅ£eleaptă primeÅŸte învăţăturile, dar cine are o gură nesocotită se prăpădeÅŸte singur” (Proverbe 10:8).

Ascultarea ne pregăteÅŸte pentru a primi mult dorita corecÅ£ie. Tuturor ne place să fim lăudaÅ£i, nu criticaÅ£i, dar de multe ori, cel mai sensibil lucru, care dovedeÅŸte purtarea de grijă a cuiva, este aÅŸa numita „critică sau dezaprobare constructivă”, care ne arată cum să facem lucrurile mai bine pe viitor. Cheia este să ascultăm fără a încerca să ne apărăm, având încredinÅ£area că ceea ce ni se spune este spre binele nostru. “Ca o verigă de aur ÅŸi o podoabă de aur curat, aÅŸa este înÅ£eleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:12).

Ascultarea ne permite să oferim răspunsuri potrivite. Adesea oamenii ne vorbesc despre rănile lor pur ÅŸi simplu pentru că doresc să ÅŸtie că îi pasă cuiva de ei ÅŸi pentru a se asigura că încă mai există speranţă. Dacă ne facem timp pentru ei ÅŸi îi ascultăm, s-ar putea să avem ocazia de a le răspunde cu cele mai potrivite cuvinte pentru acel moment. “NeliniÅŸtea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleÅŸte” (Proverbe 12:25).

AÅŸadar, data viitoare când cineva îÅ£i spune ceva, încearcă să faci mai mult decât doar să auzi ce îÅ£i spune. Încearcă să asculÅ£i ceea ce auzi cu urechile, s-ar putea să îÅ£i deschidă ochii!

Robert J. Tamasy