Aşteaptă să vină octombrie.

Aşteaptă să treacă

Tulburea fugă de moarte

Ascunsă în rut,

Neroada furie a creÅŸterii

Şi coacerea oarbă.

AÅŸteaptă până creanga

Se leapădă de fructe

Åži fiara îÅŸi uită

Puiul crescut.

Rămâi în cer

Până când ziua

Are curajul să se umilească,

Punându-se cu noaptea

Spate-n spate

Să vadă cine-i mai înalt

Şi noaptea gingaşă se-apleacă

Spre a părea

Egale ÅŸi surori.

Nu te-apropia

Până te cheamă

Sânge stângaci

Ca să cobori.

Tu vino numai când răsare

Înlăcrimatul soare de octombrie

Din oul văruit cu nouri,

Clocit în calde veÅŸnicii,

PândeÅŸte cumpăna din care

Se lasă-n jos cuminte

Atunci

PoÅ£i, chip de om purtând,

Să vii!

Ana Blandiana