Este atât de greu să încerci să devii ceea ce nu vei putea niciodată singur,
Cu atâtea întrebări unele fără răspuns, altele fără noimă,
Cu atâtea fapte ne-nÅ£elese, priviri pătrunzătoare, melodii străine…
E atât de greu să vrei să pleci în viitor dar să fii legat de prezent, cu picioarele în lanÅ£urile deznădejdii, cu frica de necunoscut ÅŸi teama de noutate.
E atât de greu să exprimi ceea ce simÅ£i într-o lume ce nu are cuvinte pentru a descrie sentimente ÅŸi trăiri, într-o lume care nu vorbeÅŸte decât din auzite despre dragoste ÅŸi puritate, sfinÅ£enie ÅŸi adevăr, miracol ÅŸi jertfa…
Este atât de greu să te lupÅ£i cu tine însuÅ£i prin intermediul celorlalÅ£i, să vezi cât eÅŸti de spinos deÅŸi ai pretenÅ£ia să miroÅŸi ca un trandafir.
Este atât de greu să priveÅŸti în sus ÅŸi să-Å£i propui Å£inte înalte pe care nu ÅŸtii dacă le vei atinge pe acest pământ.
E atât de greu să riÅŸti să fii dezamăgit de tine însuÅ£i, chiar ÅŸi atunci când îÅ£i promiÅ£i că nu o vei face, însă totul devine mult mai uÅŸor atunci când îÅ£i dai seama că El e lângă tine.
Atunci, totul e atât de frumos…
Stanciu Alexandru
« înapoi
