Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii

Ce ardeÅ£i în zarea deÅŸartei câmpii,

Înalte ÅŸi fumegătoare feÅŸtile

De veghe la moartea frumoaselor zile!

Dar moartea cu aripi de ceaţă v-atinge

Când vântul vă bate ÅŸi ploaia vă stinge,

Iar frunza târzie, din rară mai rară,

StropeÅŸte pământul cu picuri de ceară;

StropeÅŸte pământul încet, până când

Tulpinele goale-or rămâne-n curând,

Pe zarea deşartă a moartelor zile

Stând negre ca niÅŸte scrumite feÅŸtile.

Nichifor Crainic