Care este alternativa când toate dau greş?

Am fost la doctor, nu cu mult timp în urmă. De fapt, am fost la doi medici, unul generalist şi celălalt specialist, pentru a mă consulta şi pentru a vorbi cu ei despre durerea cronică de cap care mă supără.

În timp ce medicul generalist mă examina, i-am spus: "Îmi place munca pe care o fac eu mai mult decât munca pe care o faceţi dumneavoastră”. Surprins, doctorul m-a întrebat: „De ce?”. „Pentru că indiferent de ceea ce faceţi, toţi pacienţii dvs. vor muri într-o zi”, i-am spus. „Dar prin munca mea, ajung să văd oameni care fac schimbări în viaţa lor, schimbări ce au impact asupra eternităţii.”

Această afirmaţie a deschis calea către o foarte interesantă conversaţie, în timpul căreia i-am putut vorbi acestui om despre Dumnezeu şi despre Isus, fără a cădea în „capcana” religiei. A fost un timp extraordinar, în ciuda durerii de cap pe care am avut-o.

Acea conversaţie m-a îndemnat să reflectez asupra modului în care adesea cheltuim sume mari de bani, multe eforturi şi resurse, având aşteptări false sau nerealiste asupra rezultatelor pe care le vom obţine. Spre exemplu, tindem să gândim că dacă vom merge la cel mai bun doctor şi ne va da pastilele „cele mai bune”, dacă vom avea o educaţie „bună”, o slujbă „bună”, un partener de viaţă „bun”, o maşină „bună”, viaţa ne va oferi tot ceea ce dorim şi vom trăi „mulţi ani fericiţi”. Din nefericire, toate dau greş.

Războaiele dau greş. Am avut un aşa-numit „război care să încheie toate războaiele”, primul război mondial. Dar războaiele nu s-au încheiat. Şi nu vom putea eradica teroarea prin mijloace militare. Ştiu că vom continua să avem crime şi teroare pe acest pământ. Întotdeauna am avut şi întotdeauna vom avea, până când Isus Hristos se va întoarce, aşa cum a promis.

Educaţia dă greş. Mama mea a fost profesoară. Soţia mea este profesoară. Soacra mea este profesoară. Fiica noastră cea mai mare este profesoară. Eu am un masterat. Dar nu trăiesc cu iluzia că societatea va deveni mai bună, de fiecare dată când cheltuim bani pentru educaţie. Observ că prietenii din jurul meu, intelectuali sclipitori, nu par a avea o „fericire netă” mai mare decât mine. De fapt, acum apreciez mai mult ca niciodată, adevărul rostit de regele Solomon în Eclesiastul 1:18: "Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere". 

Tehnologia dă greş. Duminica trecută i-am arătat soţiei mele, o fotografie dintr-un ziar local. Era un living room minunat, dintr-o casă minunată. Dar scaunele şi canapeaua nu erau aşezate aşa încât să faciliteze conversaţia. În schimb, erau poziţionate pentru a avea cea mai bună vedere asupra unui ecran mare de televiziune. Tehnologia, telefoanele celulare, e-mail-urile, computerele, măresc stresul zilnic şi descresc relaţiile apropiate şi dragostea noastră unul faţă de celălalt.

Legea dă greş. Astăzi, în societatea noastră există mai multe legi în vigoare decât au existat vreodată şi se cheltuiesc sume enorme pentru a finanţa departamentele de poliţie, aplicarea legii şi sistemele juridice. Cu toate acestea, însă, ziarele sunt pline de articole ce relatează despre numeroase exemple de acte de cruzime, inumane, săvârşite de unii oameni asupra altora. 

Religia dă greş.  Sisteme de ritualuri şi robe, de clopote şi mirosuri, programe şi proiecte, devin pur şi simplu încercarea omului de a se auto-perfecţiona. Dar auto-perfecţionarea sau ritualurile religioase nu-L satisfac pe Creatorul nostru. În schimb, El L-a trimis pe Isus Hristos să plătească pentru noi, pe lemnul crucii. “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21).

Aşteptarea ca medicina, puterea militară, educaţia, tehnologia, legile sau religia să aducă împlinire, pace, bucurie, speranţă şi siguranţă este un lucru nesăbuit. Toate acestea dau greş. Nu contează cine eşti sau ce faci, există o singură cale pentru a-ţi potoli setea inimii: o relaţie personală cu Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Ken Korkow