Ce greu e să mângâi un înger pe aripi!

Oricât de apropiat, el se fereÅŸte de-atingere

De teamă că ai putea să îl prinzi,

Se roteÅŸte, revine, fâlfâie abia auzit,

E singurul sunet de care-i în stare.

Ei, îngerii, nu ÅŸtiu vorbi,

Cuvintele sunt nepotrivite

Ca să-i exprime,

Mesajul lor mut e prezenţa.

Felul în care se-apropie

Să te cuprindă cu aura,

Dar imediat se îndepărtează,

Speriaţi de intimitate,

Protectori, dar nu familiari,

Lăsând mereu o distanţă prin care

Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă,

Fără să ştie dacă

Nu sunt prea slabe să le-atingă auzul.

Ce handicap al credinţei:

Să nu ştii dacă eşti auzit, nici dacă auzi

Åži din toate simÅ£urile să rămână doar visul tactil

De-a mângâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi…