CireÅŸule cu frunze tremurânde,

neprihănit ÅŸi tânăr voievod,

surâzi cu flori, binecuvânÅ£i cu rod,

sfinÅ£eÅŸti cu patrafirul umbrei blânde.

Tu schimbi în daruri tot ce-aduni din glod,

ci eu mă-ncheg în desfrânări flămânde,

sunt numai mârşăvii ÅŸi numai pânde,

mă sparg în uri ÅŸi-n pofte mă slobod.

Tu vii ÅŸi-acum din rai pe huma asta,

pe care-o pângăresc de-a curmeziÅŸ,

şi dacă-ţi suie-omizile pe casta

lumină a cerescului frunziş,

vin din osânda mea, cresc din năpasta

cu care spurc toÅ£i îngerii trimiÅŸi.

Radu Gyr