- Coboară, seară mult dorită, cu dulcea Tainei legănare

ÅŸi culcă-mi inima zdrobită în poala ta odihnitoare!

Acoperă pe veci şi-ascunde tot ce-mi atrage-aici privirea

ÅŸi du-mi fiinÅ£a-ntreagă unde se roagă lăcrimând iubirea.

Şi unde inimi care-aşteaptă acum spre-aceste zări senine,

cu lacrimi, poate, că îndreaptă priviri ÅŸi rugăciuni, ca mine!

- Zbori, dulce înger al Nădejdii, departe, undeva spre-Apus,

ÅŸi intră-ntr-o căsuţă unde stă cineva cu gândul dus!

Şopteşte-i cui aşteaptă-acolo că vremea nu-i fără hotar,

că nu se roagă, ÅŸi nu plânge, ÅŸi nu aÅŸteaptă în zadar!

Traian Dorz