Coboară-n miriÅŸti vara. Åži câmpul gol acum

Se umple cu-o lumină sălbatecă şi mare.

Scăldat de soare fruntea spre fruntea lui mi-o-ndrum

Să i-o sărut. Åži-s singur ÅŸi-s beat de-atâta zare.

Din guri de miere pomii împrăştie în vânt

Un zvon dulceag pe care îl înmulÅ£esc ecouri.

Åži nu pot ÅŸti: pe suflet îmi curge-un râu adânc

Sau poate peste ochi îmi umblă perechile de nouri

Destul că pretutindeni un fel de cântec mut

TrezeÅŸte-n ochii tulburi de-atâta somn visarea.

Dorm păsări mari în baia de soare ÅŸi lăut

Şi pleoape moi deschide şi-nchide depărtarea.

Fântâna zilei varsă găleÅ£ile pe prund

Åži cerul tot se scurge prin albii în pâraie –

M-apucă-n dor de ducă: să plec şi să m-ascund

În cerul strâns, acolo pe ÅŸesuri vaste, claie.

Atâta calm sălbatic în toate ÅŸi în tot

Åži-n lucrurile mele atâta-nfiorare

Că-mi vine necuprinsul să îl străbat înot

Åži aerului tare să-i caut un loc în nare

Mirosul viu al ierbii ÅŸi lanurile, cot

La cot cu dimineaţa să le petrec aiurea

S-ascult cum se revarsă luminile potop

Şi cum se-neacă-n aur şi-n fulgere pădurea.

Coboară-n miriÅŸti vara cu cântece ÅŸi boi

Åži-ntregul câmp se-ndeasă s-o-ntâmpine-n răzoare

Scăldat de flori în fruntea mulÅ£imii din zăvoi

Eu îi aÅŸez cărarea pe care-o să coboare.

……………… fragment …………………..

Radu Stanca