Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Aprozar »
Credinţa care ne dă aripi într-o lume nesigură




 

Credinţa care ne dă aripi într-o lume nesigură

 

 

Imaginează-ţi că eşti la circ ţinându-te cu mâinile strânse puternic de bara unui trapez şi că priveşti o clipă la cei care se află jos, la 20 de metri sau mai mult şi te privesc. Inspiri profund şi îţi dai drumul de pe suportul pe care te afli, încercând să îndepărtezi orice gând de îndoială care ar putea să-ţi treacă prin minte, legat de posibilitatea ca partenerul cu care lucrezi să nu te prindă exact în momentul în care este nevoie.

Pe măsură ce te balansezi tot mai mult, ajungi la momentul crucial în care trebuie să laşi bara trapezului împreună cu controlul total asupra rezultatului acrobaţiei. Îţi vei da drumul în gol sau vei continua să te ţii de bara trapezului şi te vei întoarce la suportul pe care te aflai mai înainte, spre dezamăgirea mulţimii de jos şi a colegilor tăi de echipă?

Dacă vei elibera bara, demonstrezi în mod fără echivoc faptul că te încrezi în partenerul tău, că el sau ea, la momentul potrivit, te va prinde cu putere şi totul va fi perfect. Speranţele tale se bazează pe experienţele din trecut, dar reuşita acestui moment se află încă sub semnul întrebării. Acum câţiva ani, urmăream programul oferit de Cirque du Soleil şi am văzut cu ochii mei acest scenariu, derulat în câteva secunde. Atât încrederea reciprocă a celor doi participanţi la acea acrobaţie, cât şi precizia de care au dat dovadă, m-au impresionat profund.

În cartea Evrei 11:1 din Noul Testament al Bibliei, ni se spun următoarele: “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Mulţi dintre noi trebuie să facem faţă unor decizii cruciale care necesită o anumită măsură de credinţă din partea noastră, chiar dacă nu este nevoie să zburăm cu un trapez la peste 20 de metri înălţime. Focalizarea credinţei tale poate că trebuie să fie pe un angajat de care nu eşti sigur că va face lucrurile la fel de bine ca şi tine. Sau, poate că este vorba de construirea sau cumpărarea unei clădiri noi pentru afacerea ta, fără a avea nici o garanţie că vânzările din perioada următoare vor fi suficient de mari pentru a permite acoperirea costurilor legate de o astfel de investiţie. 

În afacerile care se derulează astăzi, în secolul XXI, fiecare zi aduce riscuri care necesită un anumit grad de credinţă. Desigur că te poţi agăţa de câteva lucruri care ţi se pot părea sigure, evitându-le pe cele nesigure, dar o astfel de atitudine va duce în final la dezastru. Dacă eviţi riscul, poate că te vei simţi în siguranţă pentru moment, dar această atitudine va duce mai târziu la încurcături sau mai rău. Pe de altă parte, asumarea riscului poate aduce mari beneficii şi un viitor luminos. Dorinţa de a acţiona prin credinţă, va da naştere la realizări deosebite şi la formarea unor buni lideri, chiar dacă uneori faptele par să contrazică deciziile deosebit de dificile.

Dacă te afli chiar acum într-un moment de cotitură în afacerea, cariera sau în viaţa ta, gândeşte-te cât se poate de serios la cine sau ce stă la baza credinţei tale, atunci când eşti gata să „părăseşti trapezul”, demonstrând astfel credinţa în persoana sau obiectul încrederii tale. Din această cauză, milioane de oameni, bărbaţi şi femei, încep fiecare zi de lucru cu rugăciune, exprimându-şi credinţa în Dumnezeul care cunoaşte cu siguranţă acele lucruri la care noi doar sperăm şi care cu siguranţă vede acele lucruri pe care noi nu le putem vedea. Rugăciunile lor nu reflectă o gândire orientată în special spre împlinirea unor dorinţe, ci încrederea şi siguranţa că Dumnezeul căruia ei se închină şi Îi slujesc, este un Dumnezeu credincios şi atent care le va călăuzi gândurile, cuvintele şi acţiunile.

În Vechiul Testament, Iosua şi-a asumat sarcina de a conduce două milioane de israeliţi, după moartea lui Moise. Dacă era cineva care să îşi dorească să fie sigur că ceea ce spera se va şi întâmpla şi să vadă ceea ce nu putea vedea, acela era Iosua. Dumnezeu însă i-a spus în mod repetat: “Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”. Cum putea Iosua face acest lucru? Dumnezeu i-a spus cum: “Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9)

 

 

Rick Boxx

 



« înapoi