Critica poate fi crucială pentru cei de care ne pasă
Ani de zile am subscris la acest motto: “Nu m-ar deranja suferinţa... dacă nu ar durea atât de mult!” La fel am considerat şi critica. Îmi cunosc foarte bine imperfecţiunile, dar nu îmi place nici acum ca cineva să mi le arate. Sau, cu alte cuvinte, cred că critica nu ar fi un lucru atât de rău – dacă nu ar fi dureros de acceptat.
În organizaţia mea, obişnuim să folosim un test de evaluare personală numit Metoda Birkman, o unealtă excelentă pentru evaluare individuală în mai multe domenii. Una dintre primele 11 componente se numeşte „Stima” şi evaluează sensibilitatea persoanei respective în relaţiile cu alţi indivizi – în special cu cei pe care îi apreciază în mod deosebit. Oamenii care au o mare „nevoie” de stimă au o dorinţă interioară arzătoare de a se afirma şi de a fi lăudaţi. Unii îi numesc genul de oameni cărora le place să le spui „Bun băiat, bravo”. Când însă comentariile negative cântăresc mai mult decât cele pozitive, ei încep să fie stresaţi şi din această cauză nu mai interacţionează cu ceilalţi, devin exagerat de sensibili sau se simt descurajaţi. Astfel de oameni rareori acceptă critica.
Cei mai mulţi dintre noi nu ne bucurăm atunci când suntem criticaţi, deşi adesea critica poate avea o importanţă crucială, mai ales când este constructivă şi vine din partea unei persoane care ne vrea binele. Când aveam 16 ani, am petrecut câteva săptămâni cu unchiul şi mătuşa mea care locuiau în alt oraş. Unchiul m-a luat sub aripa lui, învăţându-mă câteva lecţii importante, printre care valoarea muncii din răsputeri şi iniţiativa. Până atunci, trebuie să admit, eram un adolescent lipsit de motivaţie. Critica unchiului meu, comunicată într-o manieră delicată, a constituit pivotul dezvoltării mele ca tânăr ce dorea să urmeze colegiul şi să-şi construiască o carieră.
Critica ne poate influenţa cariera profesională în multe feluri. Spre exemplu, critica bine intenţionată ne poate ajuta să facem o primă impresie foarte bună, atunci când participăm la un interviu pentru angajare sau când avem o întâlnire cu un client nou. Ne putem asuma răspunderea realizării unui proiect şi putem avea impresia că am făcut totul bine, dar când un coleg mai experimentat ne critică şi ne explică modalităţile prin care proiectul poate fi îmbunătăţit, în ansamblu, performanţele noastre viitoare se îmbunătăţesc. Cei mai mulţi dintre noi nu ne naştem cu abilitatea de a vorbi în public, de aceea critica şi sfaturile unei persoane pe care o apreciem, ne pot îmbunătăţi prezentarea.
Problemele apar atunci când ne opunem sau chiar ne simţim ofensaţi de critica făcută spre binele nostru. Putem răspunde, gândind: “Cine sunt ei ca să spună aceasta? Ei nu îmi pot spune mie ce am de făcut!” Probabil că toţi am răspuns aşa sau într-un mod asemănător, cel puţin o dată. Un astfel de răspuns, însă, nu este ceva nou. În cartea Proverbe din Vechiul Testament, numită şi „cartea înţelepciunii”, se află mai multe observaţii despre critică, mustrare şi corectare.
Critica pentru îndreptare. Ce ai prefera să primeşti – cuvinte aspre care să arate spre performanţele tale profesionale şi lucrurile ce trebuie schimbate, sau o pedeapsă severă pentru că nu ţi-ai corectat comportamentul nepotrivit? “O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun” (Proverbe 17:10).
Critica poate fi un lucru de preţ. Chiar şi atunci când este greu de acceptat, critica de obicei conţine cel puţin un element adevărat. Este mai înţelept să ţinem cont de ea, decât să o respingem. “Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor” (Proverbe 15:31).
Darul criticii. O zicală spune “Dacă nu poţi spune ceva drăguţ, mai bine nu spune nimic.” Dar dacă de critica ta constructivă ar putea beneficia altă persoană, şi tu te abţii să critici, nu faci bine. “Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare” (Proverbe 28:23).
Pedeapsa criticii neglijate. Chiar dacă pare că provoacă suferinţă, critica înţeleaptă şi bine intenţionată ar putea oferi singura scăpare în faţa unor potenţiale consecinţe devastatoare şi ireversibile. Dăm dovadă de înţelepciune dacă ţinem cont de critică. “Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac” (Proverbe 29:1).
Robert J. Tamasy
« înapoi