Tu eÅŸti în inima mea ca un dar

neaÅŸteptat ÅŸi mult prea scump,

pe care îl cercetez mirată iar ÅŸi iar,

cu-aceeaşi nesecată desfătare.

EÅŸti tainica-mi putere ÅŸi mândrie,

de când te ÅŸtiu mi-i cerul mai aproape

şi nu mai pot durerile să vie,

să-mi tulbure-ale sufletului ape.

Tu mi-ai făcut ţărâna mai uÅŸoară

ÅŸi inima aÅŸa de dulce grea,

ca ramura ce toamna se-mpovară

de toată greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,

mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,

ÅŸi-adânci de-atuncea-s gândurile mele,

de aur glodul inimii, sărac.

Aceste toate să ţi le plătesc

nu voi putea, ci lasă-mă măcar,

risipitorul meu, să te iubesc,

din darurile tale dându-Å£i dar.

Magda Isanos