Eu

Nu cânt frunza,

Cânt numai frageda moarte

Pe care-o ascunde

Ca pe-o Å£ară îmbătătoare

Åži fără sfârÅŸit

În care cine pătrunde,

Uită să se mai întoarcă ÅŸi moare

Ca să poată merge mereu

Mai departe

Åži mai fericit.

Plantele doar,

Pentru că nu sunt în stare

Să povestească

Ce văd

Sunt lăsate să se întoarcă mereu

Din ţara aceea copilărească

De care

Un misterios prăpăd

Ne desparte

În van.

Eu

Nu cânt frunza

Cânt numai frageda moarte

În care

Visează o dată pe an.

Ana Blandiana