Mă umplu de miresme şi de har

Privindu-te iubita mea minune

Sunt răstignit în mine în extaz

Pătruns de-un Imn fără de nume.

Să cânt nu pot, mi-e graiul plin

De crini curaţi şi miruire,

Să tac, nu-i vreme de tăcut

Când toate cântă pentru Mire.

Cântă abisu-ntinerit,

Cântă pădurile cu toate,

Mările cântă în furtuni

Prin nopţile transfigurate.

Popoare mari de imnuri glăsuiesc

Cu valuri uriaÅŸe în neÅŸtire,

Fructele lor împrăştie-n Ether

Văzduhuri grele de iubire.

Ioan Alexandru