Aşa precum păstorul scobeşte cu-ngrijire

Un lemn să-şi facă fluier şi măduva i-o sapă,

Mă curăţeşte, Doamne, de miezul dur, mă scapă

De sinea-mi ne-ndurată, de dârza-mi împietrire.

Destupă-mi fire, suflet şi inima mea, pline

De eul îndărătnic, învârtoÅŸat în ură:

Când pur, golit de patimi, mi-i ridica la gură

Să curgă slobod Suflul şi Duhul Tău prin mine.

Vasile Voiculescu