Silabe frunzele-au scris

psalmii galbeni ai toamnei

un destin e-n oricare

adiere de vânt

celui tăcut îi sunt date hotarele,

celui ce doarme întoarcerea,

celui ce cade-i sunt date

rădăcinile care-l aÅŸteaptă-n pământ.

Amintiri deÅŸteptate

se duc derivând – o coloană

zadarnic mă caută – ritmul

e-al mării, ÅŸi orice cuvânt

e un semn că din toate durerile

îÅŸi distilează timpul

esenţele-i veşnice.

De-acum numai zilele –

sub stele plânsul dispare

în ochii pustii. Tot mai rar,

mai înalt, mai departe

în gol câte-o lacrimă fluieră

căzând pe stalactite de cleÅŸtar.

A.E.Baconsky