Suflete reci,suflete îngheÅ£ate,

Plâng tremurând în iarna pământească,

Åži nu ÅŸtiu încă cât e de aproape

O casă încălzită ÅŸi cerească,

Că-n focul cald al dragostei jertfite,

S-ar încălzi la Tine, prin iubire…

Mai caută pierduÅ£i în iarna cruntă,

Mai caută aicea fericire.

Cu mâini pierdute, reci ÅŸi fără vlagă,

Şi-ar face-n iarnă singuri adăpost

Şi nu-nţeleg că munca lor pribeagă

E fără rost.

Descoperă-Te Doamne, cu căldura

Cu care-mi saturi sufletul arzând,

Şi mistuie-le şi lor necredinţa,

Prefă-le-n vară trupul tremurând!

Descoperă-Te-n Cartea-Ţi de iubire,

Åži-arată-Te pe lemn, zdrobit ÅŸi frânt,

Åži-mpodobit în strai de nemurire

În clipa Învierii din mormânt!

Şi amorţiţi de ger şi promoroacă,

Să-nvie calzi în tine ÅŸi spălaÅ£i.

De harul Tău, de a iubirii vlagă

UmpluÅ£i pe veci, arzând ÅŸi iar curaÅ£i.

Dana Galavan