Lucrurile pe care le avem, ne stăpânesc?

Materialism şi lăcomie: ce pereche jenantă! Aceste vicii sunt universale, ele regăsindu-se în toate culturile şi poziţiile sociale. Oamenii de afaceri bogaţi îşi pot dori lucruri mai multe şi mai bune, dar astfel de dorinţe sunt evidente şi în jungla societăţilor sărăcite. Cât de mult este destul? „Doar puţin mai mult”, spunea cineva odată.

Aceasta este o mică dilemă, întrucât este normal să te bucuri de o maşină nouă, de o piesă de artă valoroasă, de articole de îmbrăcăminte drăguţe sau de lucruri care fac parte din hobby-urile noastre favorite. Până şi Biblia ne oferă acest îndemn: “Leneşul nu-şi frige vânatul, dar omul harnic îşi preţuieşte averile” (Proverbe 12:27, versiunea engleză).

Cum să ne preţuim averile, fără ca acestea să pună stăpânire pe noi?

Ne gândim la exemple din literatură, cum sunt regele Midas, care petrecea multe ore în fiecare zi numărându-şi şi renumărându-şi aurul, sau la zgârcitul Ebenezer Scrooge din povestirea lui Charles Dickens „Colind de Crăciun”.

Recent am auzit de un om care avea o maşină pentru culesul strugurilor şi foarte greu se putea hotărî să o conducă. De ce? Pentru că se temea să nu o murdărească sau şi mai rău, să nu cumva să-i zgârie vopseaua imaculată. Omul şi-a păstrat maşina în forma sa originală, impecabilă, timp de 20 de ani, până când a murit. În amintirea sa, soţia rămasă văduvă, nu a vândut maşina. Ea a lăsat-o exact în locul unde a stat întotdeauna – în garaj, protejată de soarele nemilos al verii şi de gheaţa şi zăpada iernii.

Bazat pe această descriere, s-ar părea destul de clar că nu omul poseda maşina, ci maşina îl poseda pe el. Presupun că a fost un lucru bun că a murit, pentru că dacă ar fi trăit şi i s-ar fi întâmplat ceva maşinii, probabil că ar fi suferit oricum, un atac de cord fatal.

În Evanghelia după Marcu, Isus a fost întrebat de un tânăr bogat “Ce trebuie să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”. El i-a spus lui Isus că a respectat cu credincioşie toate poruncile încă de când era copil şi credea că are şanse pentru a fi accceptat de Dumnezeu datorită acestui comportament. Atunci Isus i-a răspuns cu cuvintele pe care tânărul ar fi dorit cel mai puţin să le audă: “Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-mă!” (Marcu 10:21).

A face lucruri bune nu este o problemă, dar când Isus a spus aceasta, pasajul ne spune că tânărul a fost mâhnit. “A plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii”. Isus nu i-a spus că nu ar mai putea să aibă vreodată bogăţii, dar i-a răspuns aşa pentru că ştia ce loc important deţineau acestea în viaţa lui.

Ce ai face dacă Isus ar veni astăzi şi ţi-ar cere să renunţi la cele mai valoroase posesiuni ale tale? Ar putea fi o maşină, o barcă, clubul de golf, pantofi, un televizor sau un CD player, sau chiar casa ta. Te-ai strâmba pentru o clipă, apoi ai spune: “Bine Doamne, dacă asta este ceea ce tu doreşti”, sau te-ai mâhni şi ai pleca, foarte întristat?

În Geneza 22, lui Avraam i s-a cerut să se despartă de ce avea el cel mai de preţ – de fiul său Isaac. Dumnezeu i-a indicat cum să-l jertfească pe Isaac. Nu scrie ce emoţii l-au stăpânit în acel moment, dar este puţin probabil ca Avraam să fi gândit că aceasta este o idee bună. Cu toate acestea el a ascultat, până în momentul în care l-a pregătit pe fiul său să moară. În acel moment, Dumnezeu a intervenit şi i-a oferit un berbec pentru a-l sacrifica, în locul lui Isaac.

De inima lui Avraam, nu de fiul său, era Dumnezeu preocupat. Ce ai face dacă ţi s-ar cere să renunţi la afacerea ta, sau la cariera ta – ai renunţa, dacă ai fi convins că aceasta ar fi dorinţa lui Dumnezeu pentru tine? Răspunde la această întrebare şi vei şti dacă ai lucruri pe care le preţuieşti - şi eşti gata să renunţi la ele - sau dacă acele lucruri te stăpânesc.