Mă uit în sufletul tău desprins de trup

Åži ajuns în miezul nopÅ£ii la mine-n odaie,

E trist, e obosit, e singur,

Nu e-nvăţat să umble fără straie

De carne şi de oase, nu e-nvăţat

Să se uite cineva drept în el,

Åžade în faÅ£a mea ÅŸi luminează

Şi tremură ca un miel.

Îi dau drumul prin întuneric

Åži pluteÅŸte pe ape

Åži se întoarce spre trupul

În care nu mai încape.

Ileana Mălăncioiu