Nu am paÅŸi de-o

leghe să Te-alerg prin lume,

Nu am ÅŸase aripi

să Te prind în zbor,

Din abisul vieÅ£ii doar Te strig pe nume…

Nu mai am nici

suflet: tot sunt numai dor.

Veci de veci la

Tine n-ajung a urca,

Până peste

creÅŸtet m-ai zidit în tină;

Bietele-mi atingeri

nu te vor spurca…

Doamne, însă nu mă

poÅ£i împiedica

Să-Å¢i sărut cu gândul

Mâna de lumină.

Vasile Voiculescu