Management de succes
1. Caracteristicile unei conduceri eficiente
În acest articol, aş dori să vă spun câteva lucruri despre conducere. Bunul meu prieten şi mentor timp de 60 de ani, Lorne Sanny, spunea adesea următoarele cuvinte, pentru a descrie elementele de care are nevoie un lider pentru a fi eficient: “Conducerea aduce viziune, credinţă şi curaj. Viziunea arată lucrurile ce trebuie făcute, credinţa ne ajută să credem că acele lucruri pot fi făcute, iar curajul ne determină să le ducem la bun sfârşit.”
Unul dintre autorii renumiţi ce au scris despre conducere, A. Cohen a zis: “Conducerea este arta de a-i influenţa pe alţii pentru a-şi duce la îndeplinire orice sarcini, obiective sau pentru a obţine profit, în condiţii de maximă eficienţă”.
Recent am descoperit un alt autor care a scris lucruri excepţionale despre conducere. În timp ce citeam câteva dintre Proverbele regelui Solomon am descoperit următoarele nestemate printre versetele din capitolul 16.
Un bun lider îi motivează, nu-i înşeală şi nu-i exploatează pe ceilalţi - Proverbe 16:10.
Liderii buni urăsc să facă răul; adevărata conducere se bazează pe o fundaţie morală - Proverbe 16:12.
Liderii buni practică o vorbire onestă şi-i iubesc pe sfătuitorii care le spun adevărul - Proverbe 16:13.
Un lider necumpătat produce dezastre în vieţile celorlalţi; eşti înţelept dacă stai departe de astfel de oameni - Proverbe 16:14.
Liderii buni înviorează vieţile; sunt ca ploaia de primăvară şi strălucirea soarelui - Proverbe 16:15.
Vorbind despre conducere, cineva odată a spus: “Există trei feluri de oameni în lume: cei care sunt nemişcaţi; cei care pot fi mişcaţi, şi cei care îi mişcă pe cei ce pot fi mişcaţi!”.
În timpul celui de-al doilea război mondial, generalul de armată american Douglas Mac Arthur a dorit să-l încurajeze pe comandantul unui batalion. „Domnule maior”, a spus Mac Arthur, „când veţi primi semnalul să înaintaţi, aş vrea ca dumneavoastră să mergeţi primul, înaintea oamenilor. Dacă veţi face astfel, ei vă vor urma.” Apoi generalul şi-a scos de pe uniforma sa prestigioasa medalie Service Cross şi a fixat-o pe uniforma maiorului. Medalia reprezenta recunoaşterea eroismului comandantului de batalion, cu toate că acea luptă nu începuse încă. Mândru să poarte noua decoraţie, maiorul a ieşit înaintea trupelor. Ceilalţi l-au urmat cu curaj, atacul atingându-şi obiectivul.
Acest model de conducere este cel mai bun pentru că oferă un exemplu, arată calea şi urmăreşte tot ceea ce este mai bun pentru cei care sunt conduşi. În esenţă, adevărata conducere nu are de-a face cu slujirea propriei persoane, ci cu slujirea celorlalţi – a organizaţiei, angajaţilor, clienţilor, furnizorilor, acţionarilor şi în ultimă instanţă, a lui Dumnezeu. Dacă reuşeşti să faci aceste lucruri, ai reuşit să devii un lider – unul care merită să fie urmat.
Robert D. Foster
2. Cea dintâi calitate a unui lider bun
Care este, după părerea ta, cea dintâi calitate a unui bun lider în afaceri sau în domeniul profesional? Să le spună oamenilor ceea ce trebuie să facă? Să se asigure că firma aduce profit? Să prezinte viziunea? Să fie la fel ca un ambasador şi să servească eficient firma? Să interacţioneze bine cu acţionarii?
Deşi fiecare din aceste roluri îşi are importanţa sa, eu aş spune că cea dintâi responsabilitate a unui lider bun este să maximizeze contribuţia fiecăruia şi să dezvolte cea mai valoroasă resursă a companiei – oamenii. De fapt, cred că cea mai bună măsură a eficacităţii unui lider o reprezintă modul în care evoluează acea companie sau organizaţie după ce el sau ea părăseşte compania.
Îmi aduc aminte, sunt aproape 30 de ani de atunci, de când lucram ca editor al unei mari publicaţii. Angajasem o doamnă tânără care lucra din răsputeri şi avea un potenţial remarcabil, dar se părea că nu găsise ce i se potrivea mai bine. Am încercat de mai multe ori să-i oferim rolul de reporter, până într-o zi când am rugat-o să se ocupe de câteva fotografii. Ceea ce a realizat a fost extraordinar, aşa că i-am cerut să facă mai multe fotografii. Curând după aceea, toţi ştiam că această muncă i se potrivea cel mai bine, Carol găsindu-şi „nişa”, ca şi fotograf. Din acel moment, ea a început să prospere şi să se dezvolte.
Omul care m-a angajat pe mine, cu câţiva ani înainte să ajung editor la ziarul său, a spus odată: “Oricine poate concedia un angajat. Nu este nevoie de abilităţi ca să poţi face acest lucru. Un manager (sau un lider) bun este acela care poate recunoaşte ceea ce face cineva cel mai bine şi-i oferă acelei persoane ocazia să-şi dezvolte acea abilitate şi să exceleze”.
Max DePree, fost preşedinte executiv al unei firme producătoare de mobilă şi autor al câtorva cărţi despre conducere, face o afirmaţie similară: “Oamenii sunt întăriţi de munca ce le place, prin care se pot dezvolta şi ajunge la potenţialul lor deplin. Cred că o organizaţie se poate reînnoi doar prin reînnoirea continuă a membrilor săi”.
Fiind părinte, înţeleg că este de datoria mea să-mi ajut copiii, iar acum nepoţii, să-şi descopere darurile şi punctele tari, iar apoi să-i încurajez să şi le folosească la maxim. Se pare că a conduce eficient o organizaţie – fie că este o afacere, o firmă din domeniul profesional sau o organizaţie non-profit – presupune o slujire a celor pe care-i angajezi, asemănătoare cu cea a unui părinte.
În Cartea Proverbe din Vechiul Testament găsim câteva principii care se pot aplica atât în cadrul afacerilor, cât şi acasă.
Dă posibilitatea angajaţilor să-şi urmeze „vocaţia”. Părinţii ar trebui să-şi înveţe copiii standardele morale şi să le împărtăşească valorile spirituale; angajatorii trebuie să înveţe angajaţii comportamentul etic şi profesional corect. Pe lângă acestea, mai este nevoie ca ei să discerne ce li se potriveşte cel mai bine la nivel individual şi cum poate fiecare să experimenteze bucuria de a ajunge la potenţialul lui deplin, dat de Dumnezeu. “Învaţă pe copil (sau angajat) calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6).
Împlinirea nevoilor angajaţilor tăi ar trebui să fie o prioritate. Presiunea urgenţelor (tirania urgentului) nu trebuie să te distragă de la împlinirea nevoilor importante ale celor care contribuie atât de mult la îndeplinirea misiunii organizaţiei tale. “Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: ’Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!’ când ai de unde să-i dai” (Proverbe 3:27-28).
Liderii lasă o moştenire, prin pregătirea altor lideri. Preţuind valoarea angajaţilor, identificându-le punctele tari aşa încât ei să-şi poată maximiza valoarea faţă de organizaţie şi pregătindu-i să-şi asume roluri de conducere, facem o investiţie preţioasă în viitorul companiei. “Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit...” (Proverbe 13:22).
Robert J. Tamasy
3. Calităţile unui lider
Ai lucrat vreodată cu un lider pe care ai dorit din toată inima să-l urmezi? Compania la care m-am angajat după ce am terminat colegiul era condusă de o astfel de persoană. Îmi aduc aminte că unul dintre colegii mei mi-a spus că domnul Mills dorea să mă vadă. Acest coleg m-a avertizat că mi se va cere să fac ceva ce cu siguranţă nu voi fi de acord să fac.
Cu toate acestea, câteva minute mai târziu în timpul întâlnirii, eram complet „infectat” de entuziasmul, amabilitatea, respectul şi demnitatea domnului Mills. După ce am terminat lucrul în acea zi, mă minunam cum a fost posibil ca o sarcină de serviciu pe care o detestasem până atunci, să se transforme datorită acestui lider, într-o provocare pe care doream să o accept şi să o înving.
Oamenilor le place să urmeze un lider înzestrat cu multe calităţi, care să-i inspire şi să-i motiveze să lucreze la potenţialul lor maxim şi poate chiar peste limitele pe care ar fi crezut că le pot atinge vreodată.
În contrast, sunt mulţi oameni care la locul de muncă sunt priviţi ca lideri, dar care la o examinare mai atentă, nu au urmaşi devotaţi. Aşadar, în ce constă diferenţa?
Barna Research Ltd., una dintre cele mai mari firme internaţionale din domeniul cercetării organizaţionale, a făcut un studiu în 1997 pentru a vedea ce doresc şi ce aşteptări au oamenii de la un lider. Primele cinci răspunsuri s-au referit la următoarele abilităţi:
Motivarea oamenilor pentru a se implica (87%)
Negocierea unui compromis atunci când apare un conflict (78%)
Identificarea în mod corect a cursului acţiunilor şi măsurilor ce trebuie luate (77%)
Luarea unor decizii care sunt spre interesul şi binele oamenilor, chiar dacă unele pot fi nepopulare (76%)
Instruirea şi formarea altor lideri care să-l ajute (75%)
În Biblie, în Vechiul Testament, Proverbe 14:28 ne învaţă: “Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.” Mulţi cred că dacă au ajuns într-o poziţie de autoritate, oamenii îi vor urma în mod automat, doar datorită funcţiei lor. Adesea însă, această poziţie de autoritate îl aduce pe şef în situaţia de a rămâne singur în mijlocul bătăliei.
Prin comparaţie, liderul eficace recunoaşte faptul că autoritatea datorată poziţiei nu înseamnă prea mult fără dorinţa de sprijin şi cooperare din partea celorlalţi angajaţi. Într-un alt loc în cartea Proverbe ni se spune: “Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte” (Proverbe 28:2). Aşa cum mulţi lideri au observat, “Câştigi doar cu ajutorul oamenilor”.
Dacă eşti lider şi doreşti ca oamenii să te urmeze cu entuziasm în numeroasele „bătălii” de la locul de muncă, aminteşte-ţi că este nevoie să-i motivezi, să fii abil în negocierea conflictelor, să trasezi un curs clar al acţiunilor, să urmăreşti binele şi interesele celorlalţi şi să formezi viitorii lideri. De care dintre cele cinci te vei ocupa în această săptămână?
Rick Boxx
4. Un lider bun ar trebui să fie ca un păstor bun Cu câţiva ani în urmă, am avut privilegiul de a lucra cu un prieten, Ken Johnson, pentru a-l ajuta să scrie o carte despre experienţa pe care a dobândit-o în creşterea oilor, ca hobby al familiei sale, care locuia într-o zonă rurală. Ideea centrală a cărţii era să arate asemănarea foarte mare între comportamentul oilor şi cel al oamenilor. Spre exemplu: Oile sunt fascinate de “iarba mai verde”. Într-un an, în timpul unei perioade secetoase, oile au fost duse pe o păşune cu care nu erau obişnuite; în câteva minute, toate erau cu capetele vârâte printre ochiurile plasei gardului care împrejmuia păşunea, încercând să ajungă la iarba de dincolo de gard. Oilor le place să facă “ceea ce face liderul”. Într-o dimineaţă, devreme, pe când scotea oile din staul, Ken a aşezat un băţ pe jos, lângă uşă, în faţa oii care le conducea pe celelalte. Oaia a sărit peste băţ şi toate celelalte care au urmat-o au făcut la fel, chiar şi după ce Ken a luat băţul de jos. Unele rase de oi sunt astfel structurate încât dacă se împiedică şi cad pe spate, devin „condamnate” şi nu se mai pot ridica de jos singure. Dacă păstorul nu le ajută să se ridice, ele pot muri prin sufocare. Adesea oile suferă de sindromul numit viziune tip tunel, fiind atât de fixate pe rezolvarea unei probleme imediate, încât nu recunosc o altă soluţie, chiar dacă aceasta se află în imediata lor apropiere. Poţi găsi vreo asemănare între deficienţele acestor oi şi comportamentul uman? În Biblie, care a fost inspirată cu mii de ani în urmă de Dumnezeu, găsim numeroase referiri la oi, miei, turme şi păstori. Aşa cum găsim scris în Isaia 53:6 “Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui...” Lucrând la această carte, am fost uimit de importanţa rolului pe care îl are păstorul, în îndrumarea oilor atât de neajutorate şi lipsite de apărare. Este interesant de observat că de multe ori, pentru a maximiza productivitatea unei companii şi a angajaţilor ei, un lider bun în afaceri ar trebui să se comporte la fel ca un păstor responsabil şi de încredere. Spre exemplu, Psalmul 23 – numit şi „psalmul păstorului” – vorbeşte de umblarea prin „valea umbrei morţii”. Deşi acest pasaj este folosit adesea în cadrul serviciilor de înmormântare, atunci când se vorbeşte de tranziţia de la viaţa pământească spre moarte, el descrie de fapt oile care sunt conduse de păstorul lor spre o păşune nouă printr-o trecătoare întunecoasă, unde animalele de pradă stau la pândă. Având încredere în grija şi protecţia păstorului lor, oile, care de felul lor nu sunt prea curajoase, îl urmează. Iată câteva modalităţi prin care liderii ar trebui să slujească şi să se comporte la fel ca şi păstorii. Dedicare totală. Când angajaţii ştiu că liderul lor pune întotdeauna interesele lor pe primul loc, indiferent cât îl costă aceasta, vor face aproape orice el le va cere să facă. “Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11). O bună cunoaştere a oamenilor. Prea adesea liderul este un străin virtual, care se miră de ce nu îl urmează oamenii. Un lider bun îşi cunoaşte bine oamenii şi este gata să răspundă nevoilor lor. „…Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul” (Ioan 10:3-4). Priorităţi de nezdruncinat. Un lider bun ştie că o companie, pentru a prospera şi a excela în domeniul ei de activitate, are nevoie de oameni corecţi şi potriviţi. De aceste lucruri a fost preocupat şi Isus, atunci când a delegat responsabilităţi ucenicilor săi. „...Paşte oile Mele!” (Ioan 21:15-19). Robert J. Tamasy |
5. Abilităţi pentru management
De ce unii oameni au performanţe slabe în poziţii de conducere, în timp ce alţii sunt înfloritori şi se comportă în mod natural ca lideri? A conduce cu eficienţă necesită un amestec de viziune, o comunicare la timpul potrivit şi sensibilă în ce priveşte relaţiile interpersonale, cât şi o înţelegere clară a problemelor care trebuie rezolvate. Aceasta se realizează prin încurajarea şi grija faţă de cei care îl urmează pe lider.
Au existat mari lideri în toate sferele vieţii umane - politică, religie, în domeniul militar şi industrial - dar nicăieri conducerea nu a putut fi mai bine definită ca şi în viaţa şi activitatea lui Isus Hristos. El a murit înainte de a împlini 40 de ani. Nu a călătorit niciodată mai mult de 160 de kilometri faţă de locul în care s-a născut. Lucrarea Sa publică a durat mai puţin de patru ani. El a lăsat în urma lui o mână de oameni care L-au urmat şi cărora le-a spus să schimbe lumea. Au venit şi au trecut 20 de secole de atunci şi lumea este încă schimbată datorită a ceea ce au făcut ei. Cum a reuşit Isus să facă aceasta?
În cartea ''Lecţiile de conducere ale lui Isus'' de Bob Briner şi Ray Pritchard, autorii menţionează următoarele caracteristici ale felului în care a condus Isus:
Să ai un plan. Este uimitor cât de puţine organizaţii şi persoane individuale şi-au stabilit obiective pe termen scurt, mediu şi lung. Isus ştia unde trebuia să ajungă şi nimic nu l-ar fi putut opri. Fără un plan, nu ştii în ce direcţie să mergi şi unde să îţi direcţionezi energia. Fără un plan, poţi doar reacţiona în faţa circumstanţelor. Un plan te ajută să fii activ şi să acţionezi, nu doar să reacţionezi.
Să fii pregătit. Isus s-a pregătit 30 de ani. Noi nu avem atât timp la dispozţie, dar pentru a ajunge la maximum de eficienţă trebuie să fim pregătiţi. Rar m-am simţit prea pregătit. Adesea m-am simţit insuficient pregătit şi ca urmare am obţinut rezultate pe măsură. Isus a avut o bază solidă pentru acţiunile sale. În multe dintre parabolele sale ne spune să fim pregătiţi. De exemplu, în pilda talanţilor, nu toţi robii au reuşit să înmulţească talanţii primiţi spre administrare de la stăpân şi nu toţi au fost pregătiţi să-l întâlnească atunci când acesta s-a întors. Indiferent că pui bazele unei cariere, ale unui produs sau ale unei prezentări, nu există nici un înlocuitor pentru pregătire.
Alege-ţi tu asociaţii. Una dintre cele mai mari greşeli care se face în afaceri este atunci când se alege un lider şi apoi i se dă o echipă pe care nu şi-a ales-o el. Nu contează cât de buni sunt cei ce alcătuiesc echipa, dacă liderul nu şi i-a ales el şi dacă ei nu l-au ales pe el, probabil că se va ajunge la faliment. Dacă vrei ca un manager să reuşească, dă-i uneltele potrivite. Şi uneltele cele mai importante pentru manager sunt oamenii care lucrează pentru el. Isus şi-a ales El Însuşi discipolii. Da, unul dintre ei L-a trădat, dar aş vrea să pot şi eu alege 11 angajaţi buni dintr-un total de 12. Iar dacă îi înţelegi planul, ştii că până şi Iuda, trădătorul Său, a făcut parte dintr-un plan general. Alege-ţi cu atenţie echipa şi vei face un pas mare spre succes.
Fă tot ce este necesar pentru a completa echipa cu “oameni cheie”. Chiar şi după alegerea a unsprezecea, Isus mai avea să completeze echipa cu cineva într-o poziţie cheie. Isus a ieşit afară pentru a-şi căuta omul. Saul din Tars se afla pe drumul Damascului când Isus efectiv l-a trântit la pământ şi l-a orbit cu o lumină din cer. Isus l-a identificat El însuşi pe Saul, care a devenit marele apostol Pavel şi i-a spus ce are de făcut. Acesta este un mod de recrutare agresiv! Aceasta a fost cea mai importantă decizie de angajare din istorie: Pavel a devenit un ''director executiv'' pentru recrutări, un colector de fonduri pentru organizaţie, un deschizător de drumuri şi - ce este mai important, un prolific răspânditor al mesajului organizaţiei. Pavel a fost un ''om cheie''.
O lecţie pe care o putem învăţa este că atunci când cauţi să angajezi pe cineva într-o poziţie cheie şi când ai găsit deja acea persoană, du-te şi pune mâna pe el sau pe ea. Nu lăsa ca regulile salariale, protocolul sau tradiţia să te împiedice. Orice ai face, nu întreba: ''Cât este limita minimă pentru care aş putea angaja această persoană?''. Dimpotrivă, întreabă-te ''Cât de mult pot oferi acestei persoane pentru a-i arăta cât de mult îl (sau o) doresc şi am nevoie de ea?''.
O a doua lecţie este să nu accepţi o persoană cheie bazându-te pe ceea ce angajaţii ar putea gândi. Când firma Chrysler l-a angajat pe Lee Iacocca, a fost cel mai bun lucru care s-a făcut pentru firmă şi pentru conducerea executivă. El a salvat Chrysler şi a făcut ca firma să aibe succes, lucru simţit de fiecare angajat.
A treia lecţie este să-ţi alegi metodele de recrutare funcţie de persoana pe care vrei să o atragi. Petru a avut nevoie de un simplu ''Vino''. El era un simplu pescar. Dar pentru mândrul, educatul şi bogatul Pavel a fost nevoie să fie trântit la pământ. Foloseşte tot ceea ce este nevoie - într-un mod onorabil - pentru a angaja cea mai bună persoană de care ai nevoie.
Şi în al patrulea rând, nu scăpa din vedere competiţia atunci când eşti în căutarea celor mai buni oameni. Saul era concurentul şef al lui Isus. Atunci când persoana de care ai nevoie vine din rândurile concurenţei, tu îţi întăreşti organizaţia şi slăbeşti concurenţa.
6. Abilităţi pentru management În excelentele cărţi Lecţiile de conducere ale lui Isus şi continuarea Mai multe lecţii de conducere ale lui Isus, Bob Briner şi Ray Pritchard au arătat că organizaţia pe care a început-o Isus, s-a dezvoltat, a rezistat şi continuă să crească după 2000 de ani - fiind evident impactul pe care l-a avut Isus ca lider. Săptămâna trecută am menţionat că un lider ar trebui: să aibă un plan, să fie pregătit, să-şi aleagă el însuşi asociaţii şi să facă tot posibilul pentru a-şi completa echipa cu „oamenii cheie” pe care şi-i doreşte. Următoarele sunt mai mult caracteristici şi abilităţi lăsate de Isus ca model pentru conducerea unei organizaţii. Învaţă-i pe alţii. Un anunţ al unui serviciu public educaţional spune: ''Învaţă-i pe alţii, fii erou!''. Un motto pentru business spune: ''Învaţă-i pe alţii, fii unul care are succes!''. Cei mai eficienţi lideri din lumea afacerilor au o trăsătură comună: au învăţat şi au motivat pe alţii cu tenacitate. Cel mai mare dintre învăţători a fost Isus Hristos. El a fost deseori numit ''Rabbi'', care înseamnă învăţător. El îi învăţa pe alţii în mod constant. Citeşte cărţile lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan şi-ţi vei putea însuşi lecţii remarcabile. Abilitatea Sa ca învăţător a fost reflectată de succesul oamenilor săi, a discipolilor săi. Liderii marilor corporaţii nu se ascund în birourile lor pentru conducerea executivă şi dezvoltă strategii; ei găsesc modalităţi pentru a face cunoscute ideile lor de afaceri şi altora. Comunică în mod personal. Isus a învăţat mulţimile, participanţii la cină şi grupuri religioase. Cu toate acestea, cele mai importante învăţături au fost expuse în grupuri mici sau în mod individual, în special celor trei care i-au fost mai apropiaţi: Petru, Iacov şi Ioan. Pentru a fi sigur că L-au înţeles, El a mers şi a vorbit cu fiecare separat. Lui Iacov, fratele de corp al lui Isus, i-a fost greu să creadă în divinitatea lui Isus, până când au petrecut amândoi un timp împreună, singuri. După aceea, Iacov a devenit un lider în Ierusalim şi se crede că a fost condamnat la moarte datorită credinţei sale în Isus. Acesta este un mod eficient de a-i învăţa pe alţii. Liderii marilor corporaţii trebuie să petreacă timp şi să-i instruiască personal pe cei mai apropiaţi colaboratori. Instituie autoritatea. Isus nu a condus o organizaţie democratică. El niciodată nu a supus la vot un curs care trebuia urmat. El şi-a asumat răspunderea. El şi-a bazat autoritatea pe Scriptură şi pe însărcinarea pe care a avut-o de la Dumnezeu. Cu toate acestea, El a fost supus unei Autorităţi mai Înalte. ''Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta''. (Luca 22:42). Nici o organizaţie de succes nu a fost vreodată construită sau menţinută fără o autoritate puternică, în ultimă instanţă. Participarea la luarea deciziilor este bună, atâta timp cât la vârf există o autoritate reală şi finală. Insistă asupra valorilor absolute. Auzim că din punct de vedere politic nu este corect să avem valori absolute. Din perspectiva justiţiei, toate lucrurile sunt relative, ar spune alţii. Nonsensuri. Scoate această mentalitate din afacerea ta. Isus a insistat spunând că unele lucruri sunt adevărate, iar altele sunt false; unele sunt absolut adevărate, iar altele sunt absolut false; unele lucruri sunt bune, altele sunt rele. El a insistat chiar asupra faptului că nu există decât o singură cale de a ajunge la împăcare cu Dumnezeu şi că această cale este prin intermediul Său. Sinceritatea nu a contat pentru Isus în câteva situaţii. Ceea ce crezi sincer poate fi greşit. Absenţa valorilor absolute ne poate conduce la tot felul de probleme. Fii atent la timpul de execuţie. Timpul de execuţie la Isus a fost întotdeauna perfect şi a avut semnificaţie. Primul său miracol la nuntă şi intrarea sa în Ierusalim pe drumul care avea să-L conducă spre crucificare şi înviere, au fost două dintre cele mai strălucite stategii planificate din toate timpurile. Timpul de execuţie trebuie luat în considerare întotdeauna în planificarea afacerilor. Anunţurile cele mai importante, produsele noi, schimbările majore de personal - toate trebuie gândite cu grijă şi făcute la timpul potrivit, aşa cum a făcut şi Isus. Acţionează asupra corupţiei imediat. Multe corporaţii au pierdut aproape totul pentru că nu au luat imediat măsuri când au aflat prima dată de activităţi ilegale desfăşurate în firmele lor. Isus ne dă un exemplu prin felul în care s-a comportat cu schimbătorii de bani din templu. El nu a organizat o întâlnire a unui comitet şi nici nu a amânat să ia măsuri până la o altă întâlnire a bordului. El i-a dat afară imediat şi în forţă pe acei oameni care L-au ofensat pe Dumnezeu! Aceasta este o lecţie pentru management: nu aştepta prea mult când te confrunţi cu situaţii dificile. Când există o dovadă clară, ia măsuri - nu o acoperi! Analizează faptele, roagă-te pentru cel mai potrivit timp pentru execuţie şi acţionează asupra situaţiei. Whit Chriswell |
7. Abilităţi pentru management
Continuând seria despre caracteristicile felului în care a condus Isus, găsim că El s-a gândit în mod constant la un principiu pe care puţini lideri îl înţeleg: slujirea celorlalţi. Isus a spus că pentru a reuşi trebuie să-i pui pe ceilalţi pe primul loc.
În afaceri, deseori ne gândim că pentru a avansa, trebuie să avem grijă de noi înşine, în primul rând. Cu toate acestea, în realitate, cea mai sigură cale spre reuşită pentru cei din conducerea executivă, este de a-şi pune angajaţii şi clienţii pe primul loc, încercând să le împlinească nevoile.
“Ceilalţi pe primul loc” este un motto extraordinar pentru firme. Înseamnă o atitudine care întreabă ''Cum pot eu cel mai bine să am grijă de angajaţii şi de clienţii mei în contextul unei afaceri care trebuie să prospere?''. Nu trebuie să-ţi vinzi produsele la preţuri care nu acoperă costurile sau să foloseşti întregul profit pentru salarii şi bonusuri. Dar să nu ai o atitudine de genul: ''să ne plătim oamenii cu cât mai puţin posibil şi să cerem clienţilor cât se poate de mult pentru produsele pe care le facem cu costuri cât se poate de mici, aşa încât să câştigăm cât mai mult posibil''.
Pentru a reuşi, cea mai bună cale este de a face aşa cum a spus Isus în Matei 23:11 ''Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru''.
Iată câteva principii pe care le-a aplicat şi le-a demonstrat Isus:
Descurajează ocuparea unor poziţii pe căi necinstite. Ucenicii lui Isus şi-au făcut griji în legătură cu poziţia lor în ierarhia „organizaţiei”. Acelaşi lucru se întâmplă şi în afaceri. Pentru a susţine, a reprezenta şi a dobândi o poziţie într-o afacere, este nevoie de timp. Oamenii sunt mai mult interesaţi de ei înşişi decât de firmă sau de echipă. Isus nu a fost de acord cu acest comportament. El a argumentat în câteva cuvinte când a spus: ''cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru''.
Uită-te la rezultate. M-am bucurat de mulţi oameni pe care i-am angajat, dar am şi greşit de câteva ori. Isus ne dă o mână de ajutor. În Matei 7:17, El ne spune: ''orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele''. Deseori, oamenii arată bine atunci când vin şi completează cererea de angajare, par binecrescuţi, spun că au experienţă şi obţin punctaje mari la teste, dar după ce au fost angajaţi se transformă în dezastre. Atunci când angajezi pe cineva, uită-te cu atenţie la rezultatele acelei persoane. Fii un ''inspector de rezultate''.
Încetează să te îngrijorezi. Isus a avut multe de spus despre îngrijorare. Ea este contra-productivă. Trebuie să planificăm şi să fim atenţi la detalii. Îngrijorarea ne provoacă nelinişte datorită lucrurilor pe care nu le putem controla. Aceasta nu are o valoare pozitivă. În Matei 6:34, Isus ne spune: ''Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei''.
Evită vedetismul. În timpul cât a trăit pe pământ, lui Isus I s-a cerut de multe ori să facă lucruri spectaculoase. El a făcut multe lucruri minunate, dar întotdeauna la timpul potrivit şi cu un scop clar; nu le-a făcut doar pentru că I s-a cerut să le facă. Întotdeauna le-a făcut pentru a-i ajuta pe alţii, niciodată pentru a atrage atenţia asupra Sa.
Oamenii de afaceri sunt deseori tentaţi să acţioneze voit în mod spectaculos pentru a-i impresiona pe ceilalţi şi pentru a atrage atenţia asupra lor înşişi. Adesea, acesta este produsul unui “eu” supradimensionat. Cheltuieli foarte mari pentru lucruri pe care firma nu şi le poate permite - sau de care nu are nevoie - sunt exemple clasice. Cineva mi-a spus odată: ''Dacă vezi un director executiv pe lista persoanelor bogate şi renumite, nu cumpăra acţiuni la firma sa''.
Fii corect şi generos cu toţi ceilalţi ori de câte ori se cuvine. Nu interzice recompensa cuiva doar pentru că pe altcineva din firmă l-ar supăra acest lucru. Isus a spus o parabolă despre un proprietar de pământuri care şi-a plătit lucrătorii pe care I-a angajat ultimii la fel ca şi pe cei care au muncit întreaga zi. Când a fost provocat de unul dintre cei care a muncit toată ziua, proprietarul a răspuns: “Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?'' (Matei 20: 13-15). Fii corect faţă de toţi şi generos - atunci când se cuvine.
Whit Criswell
8. Abilităţi pentru management
Într-o carte recentă despre succes, un antrenor sportiv scrie despre oamenii pe care el îi consideră ca fiind primii 10 oameni de succes care au existat vreodată şi examinează ce i-a făcut pe aceşti oameni să aibă un succes atât de mare. El a inclus aici pe Moise, Gandhi şi alţii, dar Isus nu a fost niciodată menţionat. Este regretabil acest lucru, pentru că nici o altă persoană nu a făcut mai mult într-un timp mai scurt şi cu mai puţini oameni decât a făcut Isus.
Din acest motiv am examinat trăsăturile care l-au determinat pe Isus să fie un atât de bun lider, manager, învăţător şi, după părerea mea, persoana care a avut cel mai mare succes vreodată.
Asumă-ţi riscul. Oricine crede că Isus ar fi pledat doar pentru o filozofie ultra-conservativă în afaceri nu a citit sau nu a înţeles parabola talanţilor, scrisă în Matei 25:14-30. Isus descrie cum un om care urma să plece într-o ţară îndepărtată, a încredinţat anumite sume de bani angajaţilor săi cu scopul de a-i investi pentru el, până se va întoarce. Suma cea mai mare a încredinţat-o celui care avea cele mai multe abilităţi. După un timp s-a întors şi le-a cerut socoteală. Aceia care au investit banii şi i-au înmulţit, au fost lăudaţi. Cu toate acestea, unul dintre ei a îngropat banii care i s-au încredinţat şi a înapoiat exact aceeaşi sumă; acest lucru l-a mâniat pe proprietar. Isus ne învaţă că noi trebuie să înmulţim bunurile pe care le avem, investind cu înţelepciune. Investiţiile implică riscuri, dar Isus l-a numit viclean şi leneş pe cel care nu şi-a asumat nici un risc.
Fiind lideri în afaceri, munca noastră urmăreşte creşterea capitalului, nu conservarea lui. Aceasta înseamnă investiţii în procedee noi, în produse noi, pe pieţe noi şi în oameni noi. Înseamnă asumarea cu prudenţă a anumitor riscuri. În viaţa noastră de credinţă, suntem chemaţi să ne folosim bunurile şi abilităţile pe care le avem, cât mai bine cu putinţă.
Ai grijă de copii. Isus a fost un lider care a iubit familia. El a acordat întotdeauna atenţie specială copiilor. În Marcu 10:13-14, Isus şi-a mustrat ucenicii atunci când i-au împiedicat pe oameni să-i aducă pe copii la El.
Un lider înţelept şi de succes dintr-o companie face tot ce îi stă în putinţă pentru a avea grijă de familia lui şi de familiile angajaţilor săi. Viaţa familiei este importantă, de aceea trebuie să facem tot ce se poate pentru a ne asigura că angajaţii pot petrece timp cu familiile lor şi că li se oferă şi alte beneficii, atunci când acest lucru este posibil.
Plăteşte-ţi taxele. Una dintre afirmaţiile cele mai cunoscute pe care le-a făcut Isus este: ''Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu'' (Luca 20:25). Aceasta ne spune clar că trebuie să ne plătim taxele. Nimeni nu se bucură atunci când trebuie să plătească taxe, dar problema care se pune nu este bucuria, ci supunerea. Supunerea faţă de legile ţării în care locuieşti şi faţă de legile lui Dumnezeu. Companiile care nu şi-au plătit taxele au intrat în probleme mari, probleme care au dus până la închiderea lor şi ruinarea multor vieţi. Iată un sfat bun în ce priveşte plătirea taxelor: Şi ''Cezar'' (guvernul) şi Dumnezeu vor fi mulţumiţi, iar tu vei dormi mai bine!''.
Lasă ca rezultatele tale să vorbească pentru tine. În Luca 7:20-22, Isus a fost întrebat dacă El era cu adevărat Mesia. El a răspuns cerându-le să meargă şi să-i spună lui Ioan Botezătorul ''ce au văzut şi ce au auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia''. Isus a lăsat acţiunile Lui să vorbească pentru El. Acesta este un sfat bun pentru managementul firmelor. La un moment dat se vor pune întrebări despre credibilitatea şi despre experienţa ta. Spune ce ai făcut, nu ceea ce crezi tu despre tine.
Nu arunca mărgăritarele tale înaintea porcilor. Este imperativ dacă te afli în conducerea executivă a firmei să răspunzi întrebărilor puse de acţionari. Fă acest lucru cu răbdare şi cu tact. Dar păstrează discreţia şi o judecată sănătoasă în afara acestor întâlniri. În Matei 7:6 ni se reaminteşte să fim atenţi la ceea ce spunem şi cui răspundem la întrebări. Mult din timpul tău poate fi consumat de către persoane care critică şi care nu te vor ajuta să îţi îndeplineşti misiunea. În această situaţie, Isus a spus: ''Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor''.
Whit Criswel
9. Abilităţi pentru management
În ultimele săptămâni ne-am ocupat de Cel pe care eu Îl consider că este cel mai mare lider din toate timpurile, Isus Hristos, care a lăsat în urma Sa o organizaţie şi o mişcare care continuă să existe după 2000 de ani. Sper că aceste principii v-au fost de folos. În această săptămână vom încheia seria despre felul în care a condus Isus şi despre principiile pe care le vedem demonstrate prin viaţa Sa.
Ia masa cu „trupele”. Când vezi cât de multe lucruri importante le-a spus Isus ucenicilor Săi în timp ce se aflau la masă, îţi dai seama că trebuie să existe o legătură semnificativă între timpul în care se ia masa şi construirea unei organizaţii - luarea mesei împreună oferind o atmosferă specială pentru formarea şi întărirea relaţiilor.
În timpul ultimei cine, pe care a luat-o cu ucenicii Săi, Isus a mărit la maximum impactul acesteia. Există tendinţa de a lua masa la birou, de a lua masa cu clienţii sau de a lua masa cu prieteni din alte organizaţii şi acest lucru nu este rău. Dar luarea mesei împreună cu cei care lucrează pentru tine ar trebui de asemenea să facă parte din programul tău. După învierea Sa, Isus era pe ţărmul mării Tiberiadei şi pregătea mâncarea pentru ucenicii Săi. Ce timp de părtăşie şi ce prilej de învăţare. Hrăneşte-ţi trupele şi ia masa cu ele. Aceasta va face ca soldaţii să fie mai buni!
Fă evaluări în mod constant. Isus a dorit să ştie dacă ucenicii Săi au înţeles tot ceea ce a încercat să le spună, aşa că tot timpul i-a evaluat. El a făcut acest lucru punându-le întrebări. Deseori răspunsurile lor au arătat că trebuia să-i mai înveţe. Nu considera comunicarea ca pe o favoare. Fii sigur că cei care lucrează pentru tine înţeleg obiectivele firmei şi ştiu cum să le atingă. Fă aceasta punând întrebări. Atunci când pui întrebările potrivite, când monitorizezi şi evaluezi ceea ce se întâmplă, întotdeauna performanţele se vor îmbunătăţi.
Foloseşte exemple şi povestiri cu tâlc. Isus a dat exemple şi a folosit întotdeauna atât povestiri din Vechiul Testament, cât şi parabole, pentru a comunica unele dintre învăţăturile Sale cele mai importante. Repetând povestirile despre ''tehnici de luptă'', putem arăta cum se lucrează în firma noastră, astfel de povestiri putând contribui în timp, la obţinerea succesului.
Alege calea îngustă. Isus spune că dacă alegem calea îngustă pe care doar câţiva o urmează, în locul căii largi urmată de cei mai mulţi, dăm dovadă de înţelepciune. A merge împotriva curentului şi a căuta o cale unică de a face ceva sau o nişă, fac parte din modul de abordare al acestei gândiri. Succesul în afaceri aproape întotdeauna înseamnă să fii foarte bun în domeniul tău de activitate. Intel produce o singură componentă - un cip minuscul pentru computere - şi chiar dacă această companie este relativ nouă, poate deveni cea mai profitabilă companie din lume. Fondatorii ei au găsit o nişă, îngustă, dar care le-a adus un mare succes.
Calea îngustă este o alegere bună şi pentru manageri. Cum poţi să te pui într-o lumină pozitivă faţă de cei care merg pe calea cea largă? Nu este nevoie să lucrezi mai multe ore sau să lucrezi din greu. Încearcă să te ocupi mai mult de calitatea produselor sau serviciilor tale, de clienţi şi de cei care lucrează cu tine.
Pregăteşte-te pentru vremuri grele. Există un lucru de care poţi fi sigur atât în afaceri, cât şi în viaţă: că vor veni vremuri grele. Un manager înţelept se pregăteşte pentru ele. De mai multe ori Isus le-a reamintit ucenicilor Săi că vor urma vremuri grele. Isus i-a pregătit pentru cei care li se vor opune, inclusiv pentru uciderea cu pietre şi pentru crucificare. Intreprinderea Sa - biserica - nu s-a desfiinţat atunci când au venit aceste vremuri. De fapt, biserica a devenit mai puternică şi mai vibrantă ca niciodată. Afacerile au nevoie de ceva asemănător: să fie pregătite pentru vremuri dificile.
Fixează priorităţi. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Cu alte cuvinte, fixează priorităţi corecte şi toate celelalte lucruri vor putea fi obţinute. Problema este că ne-a fost distrasă atenţia. Lăsăm lucrurile bune să le înlocuiască pe cele mai bune. Un manager bun va revizui din timp în timp misiunea firmei şi va analiza tot ceea ce se face pentru îndeplinirea ei. Dacă există activităţi care nu duc la îndeplinirea misiunii sau a priorităţilor, acestea trebuie oprite. Aş sugera că o prioritate universală pentru toate companiile ar trebui să fie, simplu, slujirea clienţilor şi a angajaţilor.
Whit Criswell
10. Unde au plecat toţi liderii?
Lee Iacocca, un foarte bun director executiv, căruia i s-a atribuit salvarea de la faliment a cunoscutului producător de automobile Chrysler Corporation, a scris recent o carte cu titlul “Unde au plecat toţi liderii?”. Nu am citit cartea, dar titlul ridică o întrebare interesantă – unde sunt liderii?
Dacă ai aduna 20 de oameni într-o încăpere şi le-ai cere să definească sau să descrie ce presupune o conducere bună, probabil că ai primi 20 de răspunsuri diferite. Pentru unii, conducerea înseamnă controlul în totalitate al subordonaţilor. Alţi lideri preferă o conducere focalizată pe detalii, insistând să cunoască şi să conducă fiecare aspect al tuturor activităţilor din preajma lor. Altora le place să conducă prin delegarea responsabilităţilor.
Chiar dacă nu se poate spune că există un anumit stil ideal de conducere, valabil pentru toţi liderii, totuşi, ar fi ceva de spus despre liderul care le dă putere celor care lucrează pentru el sau pentru ea. Spre exemplu, iată ce scria în antichitate filozoful chinez Lao-tzu în lucrarea sa Tao Te Ching: “Cei mai buni lideri sunt aceia cărora oamenii cu greu le observă prezenţa, următoarea categorie sunt cei cărora oamenii le aduc onoruri şi laude, apoi cei de care oamenilor le este teamă şi în final, cei pe care oamenii îi urăsc. Însă atunci când liderii din prima categorie lucrează bine, oamenii spun „Noi înşine am făcut aceste lucruri”.
Interesant, acest principiu este prezentat şi în Biblie, dar exprimat într-o formă oarecum diferită. Filipeni 2:3,4 ne spune “Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”
La începutul carierei mele, am avut un manager care insista să lucreze alături de fiecare dintre angajaţii săi, în mod regulat. Pentru unii lideri, un astfel de gest ar părea înjositor. “Liderul dă ordine, ceilalţi execută” ar putea spune ei. Însă acest manager pe care îl chema Joe, a ales să dea un exemplu subordonaţilor săi, spunând “Eu niciodată nu cer cuiva să facă ceva ce eu nu aş dori să fac”. Şi ce a spus a şi făcut. Joe i-a considerat pe ceilalţi egali cu el, chiar dacă rolurile unora erau mai puţin importante şi noi am simţit că acest om a aşezat interesul nostru pe primul loc.
De atunci, din păcate, am întâlnit destul de puţini lideri cu o asemenea atitudine. Majoritatea liderilor pe care i-am întâlnit erau preocupaţi doar de a-şi expune poziţia de autoritate, iar în cazul că cineva ar fi uitat, doreau să fie siguri că subordonaţii lor erau conştienţi de „superioritatea” lor. Aceasta însă nu este conducere, ci doar dorinţa de a se aşeza pe ei însuşi în centrul atenţiei şi uneori, abuz de autoritate.
Iată alte două principii luate din Biblie, legate de conducere:
Liderii sunt conştienţi de nevoile celor ce-i urmează. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, angajaţii trebuie să aibă nevoile de bază acoperite – compensaţie financiară adecvată, un mediu de lucru potrivit, suficientă asistenţă în cazul unor proiecte complexe, comunicare şi sensibilitate faţă de problemele personale din partea conducerii. “Îngrijeşte bine de oile tale şi ia seama la turmele tale. Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic, şi nici cununa nu rămâne pe vecie... Mieii sunt pentru îmbrăcăminte, şi ţapii pentru plata ogorului ” (Proverbe 27:23-26).
Liderii oferă stabilitate în vremuri dificile. Când conducerea dă dovadă de slăbiciune, rezultă confuzie care poate duce la haos. Când există un „vacuum” în conducere, oricine se poate implica. Un lider puternic însă, clarifică direcţia şi obiectivele companiei, astfel încât cei care-l urmează, să contribuie şi să sprijine misiunea companiei. “Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.” (Proverbe 28:2).
Robert J. Tamasy
« înapoi
