Moartea unui vis

Unul dintre filmele mele preferate este “Facing the Giants” (tradus în limba română cu titlul „Credinţa în victorie”, 2006). Este povestea unei echipe sportive care depăşeşte obstacole şi dificultăţi majore. DVD-ul acestui film conţine şi câteva povestiri despre vieţile actorilor şi ale actriţelor care au dat viaţă personajelor acestui film.

Una dintre aceste povestiri, care mi-a captat atenţia, a fost spusă de femeia care a jucat în film în rolul soţiei antrenorului principal. Actriţa a vorbit despre pasiunea şi dorinţa ei de a juca într-un film, încă de la o vârstă fragedă. S-a şi mutat într-un oraş mare pentru a-şi urma acel vis, dar a experimentat mai apoi dezamăgirea.

În cele din urmă, cariera soţului ei a determinat-o să se mute împreună cu familia în Albany, Georgia, un mic orăşel în sud-estul Statelor Unite. În timp ce conducea spre Albany, a ajuns la concluzia că toate visele şi speranţele de a juca într-un film, se năruiseră. Acest orăşel, nu era locul unde putea începe o carieră de actriţă de film.

Ea a strigat către Dumnezeu, declarându-se învinsă, arătându-I durerea pricinuită de pierderea unui vis pe care l-a avut toată viaţa. I-a declarat însă lui Dumnezeu că, deşi se părea că nu va mai avea niciodată ocazia să joace într-un film, ea tot Îl va lăuda. Orăşelul Albany din Georgia era un loc total nepotrivit pentru un actor aspirant, unde era imposibil de găsit un rol, dar ea ştia că pentru Dumnezeu nu există imposibil. Şi faptul că a fost „descoperită” tocmai aici şi i s-a oferit un rol în “Facing the Giants”, a dovedit cu prisosinţă acest lucru.

Mulţi dintre noi am avut vise în viaţă care s-au transformat în dezamăgiri. Poate că au fost legate de ambiţia noastră de a reuşi în viaţa profesională sau în afaceri, de căsătorie şi viaţa de familie sau de unele obiective personale pe care am dorit să le atingem. Uneori aceste vise nu sunt destinul nostru şi trebuie să renunţăm la ele, oricât de greu ne-ar fi. Totuşi, există situaţii când aparenta „moarte” a unui vis face parte din planul pe care Dumnezeu îl are pentru noi, pentru a ne călăuzi şi crea un viitor după voia Sa. Aşa cum ne învaţă Psalmul 37:4 “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima”.

Cheia o reprezintă motivaţia. Care este motivaţia de bază a visului nostru? Sunt ochii noştri aţintiţi mai mult spre planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, decât pe un plan al nostru, pe care dorim să-l împlinim prin propriile noastre puteri? Dumnezeu ne poate aşeza dorinţele în inimă – chiar dacă aceasta înseamnă uneori schimbarea propriilor noastre dorinţe.

Prin „uciderea” unui vis, de multe ori Dumnezeu îşi atinge scopul de a ne lua mâinile de pe ceva ce El ar putea dori pentru noi, dar nu pentru scopurile şi motivele pe care le avem noi în minte. El poate fi de acord cu ceea ce dorim noi, dar ideile noastre în ce priveşte răspunsul la întrebarea de ce, sunt diferite de ale Lui.

Alteori Dumnezeu doreşte ca visul nostru să moară pentru că nu este visul Său pentru noi. Este posibil ca El să aibă un plan diferit, mai bun, chiar dacă nu pare aşa în acel moment.

Dacă te lupţi cu un vis care nu pare că va deveni realitate, roagă-te şi analizează motivele care stau la baza acestui vis. Îi face, acest vis, plăcere Domnului, sau este un vis numai pentru plăcerea ta?