Nu-Å¢i pot privi

lumina căci ochii mei de lut

mi-i arde

strălucirea, ci stau uimit şi mut.

Nu-Å¢i desluÅŸesc

Cuvântul, nici Taina nu-Å¢i dezleg,

cu mintea mea săracă

privesc şi nu-nţeleg.

Urechea  mea ascultă, fiinÅ£a-ntreagă-mi vrea,

dar ce puţin cuprind

din tot ce-i lângă ea!

Ce mult aÅŸ vrea

Isuse, din tot ce-aud cu jind,

netăinuit dorinţa

ÅŸi gândul să-Å¢i desprind.

Mi-aplec spre-a Tale

glezne obrajii-nlăcrimaţi,

cerându-Å¢i

adevărul ce nu-l văd să-mi araţi.

Şi să mă nalţi pe

Stânca la care n-am ajuns,

de unde tot

adâncul să-Å¢i pot vedea pătruns.

Traian Dorz