Nu tai piatră să-Ţi ridic minune,

ÎÅ£i cioplesc un templu din plăpând:

Sus pe limpezi stâlpi de rugăciune

BolÅ£i de dor sub turle mari de gând.

Din căţuia gurii stinse piere

Adierea unui fum de grai.

Calc pe marginile sufletului… sfere

De tăcere, pârtii către rai…

Curg încremenit. De ce m-aÅŸ teme?

Către Tine trece-un singur vad

Doar un pas afară din tărâm ÅŸi vreme

Şi-n prăpăstiile liniştilor cad.

Inima cu sânge-n amurgire

A rămas pe-un ţărm fără talaz

Åži pornesc prin vasta mea neÅŸtire

Să Te caut cu antene de extaz.

Vasile Voiculescu