Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,

Să am în grijă turme mari de-omăt

Pe care să le port prin ceruri lungi

ÅŸi să le-aduc mai albe îndărăt.

În nopÅ£i clinchetitoare să stau ÅŸi să contemplu

Singurătatea lumii ÅŸi plânsul ei enorm

Reverberat în nouri ca-n murii unui templu

Pe când viaÅ£a-mi trece ÅŸi turmele îmi dorm.

S-aştept să vină vara să-mi răpună

Mieii sortiţi spre setea dulcii hume

Åži-n transhumanÅ£a sfântă să curgem împreună

Muţi, fără de prihană, dar anume.