Pericolul de a-ţi face din aur propriul Dumnezeu

În fiecare an, revista americană Fortune relatează despre cei mai bogaţi oameni din lume. Mulţi dintre ei sunt cunoscuţi la nivel internaţional pentru realizări remarcabile în domeniul afacerilor, dar cei mai mulţi sunt renumiţi pentru cantităţile imense de bunuri şi bogăţii pe care le posedă. Şi se pare că ceea ce au acum este mai important decât ceea ce au avut cândva. Unii dintre aceşti oameni sunt foarte generoşi şi filantropici, alţii însă nu. Atitudinea acestora din urmă ar putea fi exprimată prin următoarea frază: „Eu am făcut aceşti bani şi merit să fac ce vreau cu ei, până la ultimul cent.”

Aurul, nu Dumnezeu, poate deveni o năzuinţă plină de pasiune pentru mulţi bărbaţi şi multe femei. Hainele, maşinile şi casele, călătoriile şi distracţiile sunt lucrurile care le consumă viaţa. Nu este nimic rău în a ne dori lucruri confortabile, dar prea adesea aceste dorinţe se transformă în dorinţele care ne călăuzesc şi ne motivează pentru a obţine prosperitate în afaceri, siguranţă financiară şi pentru a ne pregăti un „cuib” călduţ pentru anii în care vom ieşi la pensie.  

Un sfat bun este să nu te concentrezi peste măsură de mult asupra lucrurilor materiale, cheltuindu-ţi timpul şi energia pentru a acumula lucruri care fie că nu rezistă în timp, fie că îşi pierd atractivitatea. Adu-ţi aminte de cuvintele regelui Solomon, considerat de mulţi ca fiind cel mai înţelept şi bogat om din toate timpurile. El a spus: „Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri” (Proverbe 23:4,5).

Ca o ironie a sorţii, acest rege sclipitor al Israelului a falimentat, nefiind atent la propriile sale sfaturi, lăsându-se prins în capcana materialismului. “Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur… Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui” (2 Cronici 9:13,22). Traducând aceşti termeni financiari în cei ai secolului 21, suma ar valora aproape jumătate de miliard de dolari. Acest rege faimos a îngăduit câştigurilor temporare să devină primul scop în viaţa sa. Şi-a umplut mâinile, inima şi timpul cu acumularea de lucruri, până când a devenit sclavul propriilor sale bogăţii. În cartea Eclesiastul, el recunoaşte zădărnicia căutării fericirii în lucrurile tangibile.  

Banii din hârtie sau cei din cont pot fi înşelători. Chiar în clipa în care crezi că ai suma pe care ţi-ai dorit-o, banii par să capete aripi şi să zboare. Cu cât ţii mai strâns de posesiunile tale, cu atât mai mult ele devin mai alunecoase. Este la fel ca atunci când strângi o boabă de strugure fără pieliţă între două degete, nici nu ai strâns-o bine că ţi-a şi alunecat din mână.

Gândeşte-te la banii pe care îi ai în portofel astăzi. Ieri se aflau în mâinile altei persoane, iar mâine ei vor aparţine altcuiva. Peste câteva săptămâni, cine ştie unde vor ajunge. Nu contează cât de mult încerci, nu vei putea să îţi păstrezi posesiunile materiale pentru totdeauna. Le poţi înlănţui aripile, dar în mod surprinzător, nu le vei putea împiedica să zboare.

Banii strânşi pot fi mâncaţi de molii sau furaţi de hoţi. Cu toate acestea, sunt câteva principii simple pe care le poţi folosi pentru a te asigura că banii tăi nu vor căpăta aripi şi nu vor zbura, la fel ca vulturii. Iată şase dintre ele:

1. Alege investiţiile pe care doreşti să le faci numai după ce te-ai rugat.

2. Fii disciplinat şi urmăreşte direcţia pe care ai ales-o.

3. Analizează-ţi resursele, administrează-le cât mai bine şi lucrează cu sârguinţă.

4. Mintea şi inima să-ţi fie educate şi să ştie să privească lucrurile din perspectivă eternă.

5. Stăpâneşte-ţi dorinţele şi poftele pentru „mai mult şi mai mult”.

6. Învaţă să fii mulţumit cu ceea ce ai.

“Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui." (Luca 12:15).

Robert D. Foster