Povestea unui om necăjit

Necurmata toamnă târzie... cu lacrimi ce aduc un miros de regrete, culori obositoare îţi distrag atenţia de la ţintă... E aşa de greu să îl vezi pe cel căzut, să îţi întorci privirea. O clipă să îl asculţi... nu îţi cere mult, doar să te opreşti puţin, să îl asculţi, dar eşti prea grăbit pentru că plouă în viaţă şi alergi fără nici un ţel cu lumea, fugi, vrei să te ascunzi şi e prea târziu pentru lacrimile tale false.

Nu demult a trecut pe lângă tine cineva. Un chip brăzdat de timp şi secătuit de putere. Privind ochii aceia trişti ţi-ai dat seama că e sfârşit de toamnă şi nu ai făcut un bine în toată viaţa ta cea nouă... Te uiţi în portofel, dar nu ai mărunţiş şi treci mai departe pentru că e doar un alt vagabond ca şi atâţia alţii, nu are casă, nu are ce mânca, este ud leoarcă şi răcit încât nu ai auzit ce ţi-a cerut, iar tu te grăbeşti să ajungi acasă pentru că plouă şi e frig.

Ce vreme rea. Aştepţi să vină iarna cu zăpadă şi frig, să îngheţe odată, nu mai vrei noroi să îţi murdăreşti noii tăi pantofi de firmă, sensibili, pe care ai dat atâţia bani deşi dulapul tău e plin de încălţăminte, să nu vorbesc de haine că doar toţi prietenii tăi au, nu? Şi în plus Dumnezeu se îngrijeşte şi de cei săraci! Doar să nu uiţi că: Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga. (Proverbe 21:13)

A mai trecut o zi fără să Îl saluţi pe Dumnezeu. A mai trecut o săptămână fără să Îi vorbeşti. Stai surd şi mut la tot ce îţi pictează el. Toată armonia raiului o ignorăm adesea. Te grăbeşti la facultate, trebuie să îţi petreci timpul la job şi când ajungi acasă mai ai chef doar să mănânci şi să te uiţi la TV. Ştii că Dumnezeu urăşte la ceea ce te uiţi? Violenţă, abuz, sexualitate, etc. Aaa! Lasă-mă să ghicesc. Tu nu te uiţi decât la vreo două filme, o comedie şi un serial...

A trecut atâta timp şi de ce oare Dumnezeu nu îţi dă un post mai bun? Sau de ce nu îţi dă un loc de muncă pentru că tu faci atâtea sacrificii pentru El, vorbeşti cu el şi ups... praful de pe Biblia ta te dă de gol...

Insensibilitatea ta devine un mod patetic de a-ţi conduce viaţa snoabă... Cum îndrăznesc să îţi fac viaţa snoabă?... Nu eu o fac, uită-te puţin în jurul tău şi vei vedea cât de mult încerci să fii ca şi cel mai in fashion model bulimic şi anorexic şi câte sacrificii faci să îţi iei musai hainele alea de firmă. Iar acum uită-te la exemplul pe care ar trebui să îl iei, ISUS. Semeni cu el? Câte haine originale avea Isus? De câte ori se uita în oglidă pe zi? De câte ori se uita la TV? Cât timp stătea pe internet? Cât timp aloca cumpărăturilor? Oare cât se ruga? Cunoştea cuvântul sfânt? Folosea biserica doar ca pe un mod de a socializa şi de a-şi face cunoştinţe noi?

Suntem tragici. Falimentăm în cele mai mici lucruri, în rutina noastră plină de păcat. Viitorul pesimist ne face semn că e aproape şi fiecare cuget ni-l lăsăm mainipulat de Satan. E greu să îţi tai din orgoliu ca să vii fără mândrie şi să îţi rupi inima trufaşă şi să alergi în braţul Domnului încredinţat că vei fi ocrotit oricând, oricum, oriunde. Totul depinde de tine. Cât de mult vrei să îţi calci eul?