Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Aprozar »
Pravila mea




Doamne,

La ce icoană brobodită cu ştergar să mai mă-nchin

Åži ce împreunare a mâinilor să împlinesc,

Pe care drumuri neştiute să te caut,

La ce lumină să te proslăvesc?...

 

Pe unde-i brazda mea de vers s-o ard cu plug de cremene

Să-mi scapere amnar de rugăciune – Doamne?...

Şi să-ngenunchi la care răsărituri calde

Şi la troiţa căror primăveri şi toamne?...

 

Doamne, pe care apă să tot merg în jos

Spre ce fel de curată înflorire…

Şi unde să-mi găsesc sălbatic loc, pe-un mal frumos

În care să-mi ridic măiastra mănăstire?

 

Şi care-i meşterul Manole-al meu şi nouă calfe mari,

Şi unde ziduri părăsite să-mi găsesc,

Pe unde-i - Doamne – mânăstirea ArgeÅŸului meu

Cu turnu-n care ÅŸi pe mândra mea să mi-o zidesc?

 

Radu Stanca



« înapoi