Venise primăvara şi sterpele gorgoane

Cu tort de flori alese îÅŸi peticeau chilimul…

Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane

Se pregătea de PaÅŸte întreg Ierusalimul.

Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare

Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;

Copii fugiÅ£i din joacă cereau scâncind, mâncare

Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

Isus, din foiÅŸorul cu ÅŸiÅ£a înverzită

Privea deÅŸarta caznă ÅŸi robotul zadarnic…

O silă uriaşă ÅŸi-o milă nesfârÅŸită,

Ca umbra ÅŸi lumina, luptau în el amarnic.

Chesat ÅŸi aprig Iuda se tânguia la poartă

Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare;

Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,

Iar Petre-şi da cuţitul pe gresii şi amnare.

Cu multă greutate găsiră precupeţul

Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă

Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,

L-au înfăşcat ÅŸi veseli I l-au adus să-l vadă.

Era un miel molatic cu laţele plăviţe,

Mirositor a lapte - ÅŸi-l toropise somnul,

Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,

Şi presimţind scăparea, a behăit spre Domnul.

Atunci duios şi paşnic, ca un păstor din munte

Isus îl luă în braÅ£e cu-adâncă sfâÅŸiere,

Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi ÅŸi frunte,

Apoi întoarse capul ÅŸi-l dete spre junghiere.

Cu mâneci suflecate voioÅŸi îl apucară,

Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoÅ£elul.

Doar Iuda-nţepenise, holbat, năuc pe scară,

Privind sărutul tainic ce osândise mielul.