Le-am auzit venind din nord uÅŸoare,

Un nor de fluturi ce-au uitat să zboare,

FoÅŸniri de stea îndepărtate foarte

Venind parcă de dincolo de moarte.

Era spre seară, iarba scursă-n vânt

Se apleca cu vârful spre pământ

Åži printre merii tremurând străini

Trecea un înger bandajând tulpini.

Dinspre adânc venea un vaier greu,

Poate sufla în palme Dumnezeu,

Sau, poate, era plânset de gheÅ£ari

Plutind pe mări ca niÅŸte zei barbari…

Acum, m-aş vrea acasă şi să fiu

Înspăimântat de taină ÅŸi pustiu,

S-aud cum fluturi vin. De unde vin

Căzuţi din cer ca un dezmăţ alpin?

Când ninge în decembrie, să ÅŸtiÅ£i,

Se-ntorc din moarte fluturii iubiţi.

Mircea Micu