Privirea ta de mamă
Încerc să caut printre amintiri momentele în care mă ţineai în braţe sau mă mângâiai, în care îmi spui că sunt o fetiţă specială şi că mă iubeşti, în care îmi spui că te bucuri să ai aşa o fiică ca mine şi doar privindu-mă ţi se luminează ochii. Deşi găsesc doar amintirile certurilor, ale bătăilor şi momentelor solitare ale copilăriei mele, mă simt acum în viaţa adultă ca un copil pe terenul de fotbal, care reuşeşte să dea gol ştiind că părinţii lui îl privesc din public. Deşi amintirile sunt mai mult dureroase decât vesele sau plăcute, nu pot să nu simt că undeva, în sufletul meu, mi-a rămas întipărită privirea ta şi dragostea ta nerostită de mamă, încrederea ta în mine şi mândria de a mă avea ca fiică. Altfel nu îmi explic de unde am găsit forţa de a încerca deşi nu ştiam dacă pot, de a nu renunţa deşi nu ştiam exact cine sunt. Am renunţat să mai dau vina pe trecut, am învăţat să schimb ce mă nemulţumeşte şi să te recunosc şi pe tine în reuşitele mele deşi te-am condamnat de atâtea ori.
Privirea ta mi-a dat ceva, cum spun cuvintele unui cântec, şi încerc şi eu să privesc spre micuţii cu care lucrez şi care nu au o mamă să-i privească, să dea semnificaţie vieţii lor. Faptul că am încetat să te condamn pentru lucrurile care nu au mers bine în relaţia şi familia noastră, îmi aduce bucurie. Nu pot decât să-ţi apreciez eforturile, să-ţi iert greşelile, şi să mă bucur că ai crezut că pot, că mi-ai dat aripi şi m-ai lăsat să zbor.
De ziua ta mamă, nu pot decât să mă gândesc cât de mult te iubesc şi să îmi îndrept privirile şi îmbrăţisările spre micuţii a căror mame sunt departe. Şi ştii la ce mă mai gândesc, mamă? La adolescenţii care la fel ca mine nu au înţeles sau nu înţeleg cât de greu apasă povara vieţii şi te-am condamnat pentru că nu ai avut răbdare cu mine, nu mi-ai înţeles excentricitatea şi nevoia mea de afirmare. Dar am înţeles acum, mamă, că nu avem nevoie de părinţi perfecţi, ci de părinţi suficienţi de buni şi, uitându-mă la viaţa mea, acum nu pot decât să cred că ai o fost o mamă suficient de bună şi că m-ai crescut cum ai ştiut tu mai bine. Iar pentru acest lucru de ziua ta, mamă, nu pot decât să-mi reamintesc cât de mult însemni pentru mine.
Amona
« înapoi
