Cel ce murind în fiecare zi

nu moare, Doamne, pentru-a putrezi,

ci pentru-a fremăta de noi răsaduri

ca trunchiul paltinului dintre vaduri,

cel ce-nviind în fiecare timp

nu-nvie pentru-un singur anotimp,

ci ca un pin îÅŸi înnoieÅŸte-n zare

cu cântece înaltele frunzare:

- Doamne, asemeni lui, aş vrea să fiu

în Tine – simultan: ÅŸi mort, ÅŸi viu…