Doamne, aş vrea să-Ţi spun Tu, cum i-aş spune

celui ce-mi pune povara lui groaznică-n spate.

Doamne, dezbracă-Te-n ceruri de soare;

leapădă-Ţi luna şi stelele; vino să

batem pe jos amândoi în sudoare

Å£ara aceasta de cântec ÅŸi jale.

Un rege

nu-ÅŸi stăpâneÅŸte aievea regatul, decât

dacă-ÅŸi conduce pe cel mai din urmă supus în

sala regală.

Sunt orbul Tău, Doamne!

Fii Tu ologul pe care-l port pe cocoaşă,

împrumutându-i picioarele mele în drum spre

Emaus…