Aici, la răspântie, unde se alege

un drum de alt drum, bifurcat sunt eu însumi.

Credeam c-am ales, că poteca aceasta

mă duce spre Tine, dar iată-mă – unde?

Credeam că sunt liber, dar vai! O răscruce.

se naÅŸte din alta, iar inima care

credea că alege se simte ea însăşi

aleasă… De cine?

AceleaÅŸi enorme

Lumeşti bălării năpădesc deopotrivă

un drum, ca ÅŸi altul, cu flori ÅŸi miresme.

Dar oare pe care din ele mă aflu?

StropeÅŸte-le, Doamne, să ÅŸtiu, pe-amândouă:

pe unul cu sânge, pe altul cu rouă.