Te pierzi de tine ÅŸi îÅ£i faci cu mâna.

Natura ta se-ntoarce în natură.

Pe rând eÅŸti casă, prag ÅŸi bătătură,

EÅŸti ziua, luna, anul, săptămâna.

Şi ochii, aparate de sudură,

Cu fulgere de gura ta prind luna,

Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna

Åži mângâierea frunÅ£ii e arsură.

Dezintregrat în picuri ÅŸi scântei,

Eşti boarea văii, valul şi busola.

Te-agaţi de munţi, cu brazii, şi eşti stei.

C-un curcubeu Å£ii cerului cupola…

Şi-n jurul tău tot creşte-aureola,

Ca o explozie de Dumnezeu.

Marin Sorescu