Din cuibul zorilor de vară

În fund, pe ÅŸesuri,

Zbucneşte-un vulture uriaş de pară,

Scăpărător, cu fulgere în pene,

Şi umbrele s-ascund, grăbite

Ca stol înspăimântat de presuri

De pe tărâmuri pământene

De-un şoim de aur fugărite.

Hultan de foc arzând fără de pace,

Priveşte-o clipă, ţintă, lumea plină,

Apoi, când se avântă ÅŸi-ÅŸi desface

CovârÅŸitoarele lui aripi de lumină,

IzbeÅŸte până-n bolta cerului cu ele

Åži bate slăvile încovoiate,

Năpraznicul ciugulitor de stele,

Cu sfârcurile mari de raze-nvăpăiate.

Şi slăvile cu zări ne-ncăpătoare.

Se tot întind

Fremătătoare

Åži se aprind

În ghearele vulturului

schimbat în soare.

Vasile Voiculescu