Mi-a năvălit prin geam şuvoi de lună,

de parcă-n cer s-a rupt un stăvilar.

Pervazuri, scrin ÅŸi rafturi de stejar

îÅŸi amintesc de codri care sună.

ÎÅŸi amintesc pereÅ£ii iar ÅŸi iar

grozavii munţi de piatră sub furtună.

Fotolii, ziduri, praguri, împreună,

în răzvrătirea umbrelor tresare

Se scoală-n răzmeriţa lor fierbinte,

dau buzna pe ferestre-afar’ ÅŸi fug.

Iar sufletul ÅŸi el ÅŸi-aduce-aminte

c-a fost mireasmă ÅŸi pământ de plug

ÅŸi vrea, fugind din hâdele-i vestminte,

să fie piatră, azimă şi rug...

Radu Gyr