Canonul Cireşarii _ listă cărţi _ detalii 

Un strop de înţelepciune

„Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. (Isaia 41:10)

Dumnezeu este dragoste. El este milos şi plin de bunătate. Dacă vrei să experimentezi milostenia Lui, fii milos cu alţii. Atunci vei deschide uşa inimii Lui astfel încât mila Lui se va revărsa peste tine.

Făgăduinţa din versetul citat ne asigură ajutorul lui Dumnezeu când nu putem lucra singuri. Domnul zice: ”îţi vin în ajutor”. Puterea dinăuntru este completată prin ajutorul dinafară. Dumnezeu poate, dacă găseşte de cuviinţă, să ne trimită ajutoare pentru luptele ce le întâmpinăm. Dar dacă ne lipseşte de ele, va sta El însuşi lângă noi, ceea ce ne este mai de folos decât legiuni de fiinţe omeneşti.

Acest ajutor ne vine la timpul potrivit şi este nimerit, înţelept şi potrivit împrejurărilor celui încercat. Este chiar mai mult decât un simplu ajutor, căci Domnul ne ia toată povara şi ne ajută în toate nevoile noastre. ”Dumnezeul nostru este un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46).

Deoarece El ne-a mai venit în ajutor, ne putem încrede în El pentru prezent şi viitor. Rugăciunea noastră este: ”Doamne, fii ajutorul nostru”, iar experienţa noastră este că ”Duhul ne ajută în neputinţele noastre”; aşteptarea noastră este: ”îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul” şi în curând cântarea noastră va fi: ”Tu, Doamne, ne-ai ajutat”.

Din mări de adâncuri

Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-şi apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine şi eu
Aştept la răspântii cu pleoapele-nchise.

Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă şi-mi cântă mereu
Şi nu mă mai lasă ascunsă în ele.

Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Şi ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.

Din mări de adâncuri Îţi strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea şi pune-i un nume,
În braţele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...

Adriana Cristea

Cea mai sigură cale spre îmbogăţire

“Să mă îmbogăţesc repede.” Pentru unii oameni, acestea sunt cele mai emoţionante cuvinte pe care şi le-ar putea imagina vreodată, adesea rivalizând şi surclasând cuvintele „te iubesc”. Unii dintre noi ne imaginăm cum ar fi dacă am câştiga câteva milioane la loteria naţională sau dacă am avea o rudă bogată, după moartea căreia ne-ar rămâne o moştenire substanţială. Timp de mai mulţi ani, în America a existat un show de televiziune numit „Aşadar, vrei să fii milionar” şi niciodată nu a dus lipsă de concurenţi.

Am auzit desigur şi despre antreprenori harnici care au ajuns să câştige averi fabuloase. Unii au făcut descoperiri sau au adus inovaţii unor produse sau servicii, transformându-le în afaceri extrem de profitabile; alţii pur şi simplu au dat peste o idee şi au adunat capital pe seama ei, profitând de şansa de a se afla la locul potrivit şi la momentul potrivit.

Internetul a adus şi el averi unora care au creat aşa-zisele imperii “dot com”. Însă impulsul de îmbogăţire rapidă i-a făcut pe mulţi să fie vulnerabili în faţa prădătorilor. Spre exemplu, încă mai circulă email-uri în care sunt promise recompense uriaşe celor care „ajută” la finalizarea unor tranzacţii financiare internaţionale. Regula de bază este, în cazul când cineva te abordează cu o schemă de îmbogăţire rapidă, că aproape sigur cel care te-a abordat va câştiga rapid – însă pe seama ta.

Se pare că ispita îmbogăţirii rapide există de când lumea. Poate că de aceea cartea Proverbe din Vechiul Testament al Bibliei ne avertizează în mod clar în legătură cu efectele îmbogăţirii instantanee, arătând că cea mai bună cale către câştiguri materiale consistente o reprezintă munca din răsputeri, nu jocurile de noroc sau activităţile speculative. Iată câteva exemple în acest sens.

Câştigă bogăţii lucrând cu hărnicie. Dacă doreşti să prosperi financiar şi material, nu te baza pe noroc. Planifică atent, acţionează cu chibzuinţă şi urmează-ţi planul. Culegi ceea ce semeni. De fapt, legea naturii este să culegi mai mult decât ai semănat – dacă semeni un bob, vei recolta mai multe boabe. “Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara, şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului... Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!... Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ şi lipsa, ca un om înarmat” (Proverbe 6:6-11; de asemenea Proverbe 24:30-34).

Munca din răsputeri aduce răsplăţi; visele inutile dezamăgesc. Este distractiv uneori să ne imaginăm ce am putea face dacă ne-am trezi peste noapte foarte bogaţi, dar să ne bazăm pe faptul că aşa ceva se poate întâmpla, este o prostie. Este ca şi când am aştepta autobuzul la colţul străzii, când compania de transport public nu deserveşte acea zonă. Cel mai bun mod de a câştiga resurse materiale este prin a ne folosi darurile, abilităţile şi experienţa personală, muncind intens pentru a atinge obiective specifice. “Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte” (Proverbe 12:11, de asemenea Proverbe 28:19).

Vorbăria este ieftină; munca şi hărnicia costă – dar merită să investeşti. Oricine poate vorbi cu îndrăzneală despre intenţiile sale. Testul este dacă le şi poate pune în practică. Dacă numai dorim, sperăm şi visăm, va trece timpul dar nu vom realiza nimic, iar la sfârşit ne vom mira că nu am dobândit sau realizat ceea ce am sperat. Munca însă, pe lângă bogăţiile materiale generează şi bucuria lucrului bine făcut. “Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă” (Proverbe 14:23).

Robert J. Tamasy