C-un zâmbet îndrăzneÅ£ privesc în mine

ÅŸi inima

mi-o prind în mână. Tremurând

îmi strâng comoara la ureche ÅŸi ascult.

Îmi pare,

că Å£in în mâni o scoică,

în care

prelung ÅŸi neînÅ£eles

răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge

vreodat’ pe malul

acelei mări, pe care azi

o simt,

dar nu o văd?