Nu Å£i-aÅŸ scrie poate nici acum acest rând,

dar cocoÅŸii au cântat de trei ori în noapte –

şi-a trebuit să strig:

Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,

ci tot aşa cum mă ştii:

adus puţin de umeri

ÅŸi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ÅŸtiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.

Numai ca să umblu printre lucruri,

ÅŸi să le fac dreptate spunându-le

care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?

Mâna mi se opreÅŸte: e prea puÅ£in.

Glasul se stinge: e prea puţin.

De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,

de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale

greu ca o pasăre moartă.

Lucian Blaga