Se poate clădi reputaţia pe mediocritate?

“O bună reputaţie este o mare responsabilitate” (Thomas Fuller, 1654-1734). Te-ai gândit vreodată că această “mare responsabilitate” cum a numit-o Fuller, îşi are preţul ei sau te-ai gândit vreodată cum se poate clădi o reputaţie favorabilă? Marele industriaş Henry Ford a afirmat acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte: “Nu poţi clădi o bună reputaţie doar pe ceea ce ai de gând să faci.”

Referitor la acest subiect, cu ani în urmă, compania petrolieră Esso Oil, pentru a-şi promova în Marea Britanie şi America de Nord câteva dintre valorile companiei, s-a exprimat astfel: “Mediocritatea este o stare de bucurie şi nu este întotdeauna foarte greu să ajungi la rezultate care să te mulţumească. A fii însă loial unei reputaţii foarte bune, este o sarcină grea. Înseamnă să-ţi egalezi în fiecare zi cele mai înalte standarde pe care ţi le-ai fixat în trecut; aceasta presupune să faci ceea ce faci de obicei, cât mai bine cu putinţă. Pentru un individ, preocupat doar de viaţa lui, o astfel de abordare şi obţinerea unor rezultate pe măsură, poate fi o sarcină destul de dificilă. Pentru o industrie care produce şi livrează mii de tone de produse în fiecare oră, este nevoie de vigilenţă şi mult zel pentru păstrarea calităţii şi de o permanentă preocupare pentru găsirea unor căi de creştere a ei. Fără o astfel de vigilenţă şi cercetare, reputaţia câştigată cu greu, nu va dura mult timp; o reputaţie foarte bună se clădeşte în fiecare zi.”

Când vorbim despre reputaţie, ne gândim de obicei la integritate, cinste şi alte trăsături de caracter. Compania Esso Oil a văzut nevoia de a face distincţie între performanţele mediocre şi angajamentul pentru excelenţă. Interesant, termenul “mediocru” vine de la cuvântul mediocris din limba latină care înseamnă “sub vârf’’. Să fim mediocri în munca pe care o facem sau în orice alt domeniu, înseamnă să funcţionăm sub vârful capabilităţii.

Cineva a descris termenul “îmbătrânire” ca fiind timpul în care oamenii aleargă în cercuri în jurul ultimului platou pe care au ajuns. Vieţile noastre trec urcându-ne de pe un platou pe altul. Pe fiecare platou ne putem opri pentru odihnă, dar apoi trebuie să ne ridicăm şi să încercăm să urcăm pe următorul. Atunci când ajungem pe un platou şi suntem mulţumiţi să alergăm în jurul lui, ne mai dorind să urcăm, am îmbătrânit, chiar dacă avem vârsta de 25, 45 sau 85 de ani! Viaţa noastră devine mediocră ori de câte ori privim la muntele din faţa noastră şi refuzăm să continuăm urcuşul, pentru că ne-am pierdut interesul de a ajunge în vârf.

Regele Solomon din Israel, ale cărui cunoştinţe şi percepţie asupra realităţilor vieţii i-au adus reputaţia de a fi cel mai înţelept om care a trăit vreodată, a scris următoarele cuvinte, cu mii de ani în urmă: “Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul” (Proverbe 22:1).

Dacă vei vizita un magazin cu articole pentru birou, vei găsi o gamă largă de produse – computere şi monitoare, hârtie de diferite greutăţi şi culori, articole de papetărie, mobilier şi accesorii, pixuri şi creioane. Niciodată însă nu vei găsi „Departamentul reputaţie”, pentru că reputaţia nu este un articol care se poate cumpăra. Reputaţia unui lucru de calitate şi angajamentul pentru excelenţă pot fi câştigate doar prin activitatea de zi cu zi, din fiecare moment.

Avem tendinţa de a ne focaliza pe ceea ce putem dobândi imediat: “Uite ce am făcut!” Reputaţia însă este mai degrabă o reflectare a cursului vieţii noastre, şi eu am învăţat din experienţă că Dumnezeu este mult mai interesat de direcţia vieţii, decât de realizările noastre personale. “Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23).

Robert D. Foster